Implantologia este o alternativă de tratament stomatologic reconstructiv care oferă în prezent soluții tot mai convenabile pentru pacienți. Pe de altă parte, stomatologia este o profesie liberală exercitată pe o piață de servicii medicale concurențială. Ca urmare, pacienții sunt tot mai atrași de reabilitarea pe implanturi dentare, iar medicii dentiști sunt tot mai preocupați de a oferi astfel de servicii. În acest context, se manifestă unele comportamente și tendințe care trebuie cunoscute și controlate atât de medici, cât și de pacienți.

Pacienții interesați de un dispozitiv medical protetic fixat pe implanturi sunt vulnerabili la informări inexacte. Acestea provin din mediul electronic, on-line, unde sunt foarte multe date, păreri, opinii, recomandări. Diversitatea terenului biologic și particularitățile fiecărui pacient sunt în total dezacord cu posibilitatea ca toate aceste informații să se potrivească pentru pacientul în cauză. Iar pacientul trebuie să conștientizeze acest lucru și să solicite informații autorizate și dedicate de la un medic stomatolog competent. Nici informațiile din spațiul on-line al cabinetelor dentare nu pot fi considerate universal valabile. Prin urmare, pacientul interesat trebuie să contacteze nemijlocit un medic dentist. Dreptul la informația medicală îl îndreptățește pe pacient să solicite toate informațiile necesare pentru a înțelege tot ceea ce este aplicabil la el, inclusiv toate riscurile de accidente și complicații. De asemenea, este important ca pacientul să se informeze asupra calificării profesionale a medicului la care a apelat. În acest sens, nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informațiile din on-line, unde pot fi publicate date neconforme. Dreptul la o a doua opinie trebuie folosit în această problemă susceptibilă de unele consecințe neplăcute.

Medicii stomatologi au obligații care derivă din codul deontologic cu privire la furnizarea de date corecte, obiective și în limita eticii medicale. Din nefericire, sunt cazuri în care medicii dentiști își atribuie titluri profesionale care nu sunt conforme. În acest sens, trebuie știut că implantologia nu este o specialitate în nomenclatorul de specialități medico-dentare al Ministerului Sănătății. Dreptul de a insera implanturi îl are orice medic dentist care are dreptul de exercitare a profesiei prin înregistrare la Colegiul Medicilor Dentiști din România. Ca urmare, nu este corect și nu are sens ca un medic să-și atribuie titlul de medic specialist în implantologie. Există și au existat cursuri postuniversitare de implantologie care conferă medicilor un atestat/o diplomă în acest sens, dar nu este echivalent/ă cu titlul de medic specialist. Procedurile care sunt legale în funcție de nivelul de calificare a medicilor sunt reglementate la nivelul Colegiului Medicilor Dentiști din România. Așadar, din moment ce toți medicii dentiști au dreptul de a practica implantologia în anumite limite, nu este cazul ca pacienții să fie rezervați în a accesa serviciile unui cabinet dentar. Medicul își cunoaște capacitatea de a oferi anumite servicii medicale pacientului și îl va informa despre aceasta.

O problemă sensibilă în cazul pacienților care beneficiază de reabilitare pe implanturi este comunicarea medic-pacient. Aceasta trebuie să fie foarte bună, corectă, sinceră și bazată pe o încredere reciprocă. Pregătirea suportului biologic este esențială și trebuie asumată cu răspundere etică și juridică de fiecare medic. Augmentările și reconstrucțiile suportului osos sunt o categorie de proceduri care nu sunt similare inserării implanturilor, acestea fiind mai complexe. Evaluarea imagistică și un diagnostic corect sunt inalienabile pentru reușita unui tratament. Pacientul trebuie să înțeleagă că etapa de investigații, explorări și diagnostic este foarte importantă, poate fi de lungă durată, uneori costisitoare, implicând și consultații la alți medici. Parcurgerea laborioasă a acestei etape trebuie înțeleasă ca o premisă a unui prognostic favorabil pentru intervenția propusă.

Reabilitarea protetică pe implanturi este o metodă de tratament invazivă, prin care sunt introduse chirurgical în țesuturile vii anumite structuri aloplastice, din metal sau alte materiale compatibile. Acestea trebuie să parcurgă o etapă de osteointegrare. Pe aceste structuri urmează să se ancoreze proteza dentară fixă. Medicul stomatolog care își asumă responsabilitatea inserării de implanturi trebuie să aibă abilitatea de a controla și trata accidentele și complicațiile posibile. Întreținerea lucrărilor protetice pe implanturi revine în principal pacienților și ei trebuie să conștientizeze acest lucru și să-și asume toate recomandările privind igienizarea lucrărilor și controalele periodice.

Reabilitările pe implanturi dentare nu sunt compensate de sistemul de asigurări de sănătate și au costuri considerabile. Complexitatea tratamentului și tehnologiile avansate implicite justifică prețurile. Aceste premise asociate cu o percepție justificată sau nejustificată de neconformitate din partea pacienților conduc la dosare frecvente în care apare suspiciunea de malpraxis. În acest context, atât medicii stomatologi, cât și pacienții trebuie să acorde o atenție sporită și să manifeste corectitudine și transparență pe tot parcursul tratamentului.