Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Săptămâna bolilor digestive

Viața Medicală
Prof. dr. Mihai VOICULESCU marţi, 14 iunie 2016

     Infecția VHB este un subiect frecvent abordat de cercetători, reliefând faptul că, în prezent, putem controla infecția fără a o putea însă eradica. Subiectul a fost discutat și la ediția din acest an a Digestive Disease Week (DDW), desfășurată între 21 și 24 mai la Convention Center San Diego. Locația a permis derularea concomitentă a 16 sesiuni, majoritatea dedicate bolilor tubului digestiv. Patologia hepatică a fost mai modest reprezentată, speakeri din întreaga lume reunindu-se într-o sală mai mică.

 
 
 
 
 

Tratament cu analogi la gravide

 

     Invitații din SUA, Asia și Europa au subliniat, în cadrul sesiunilor dedicate VHB, rezultatele obținute prin vaccinare și faptul că, în prezent, dispunem de trei medicamente (Entecavir, Tenofovir și PEG-IFN) capabile să controleze boala și să ofere posibilitatea dispariției Ag HBs la 1–2% din bolnavi, dar și a apariției anticorpilor anti-HBc. În această ultimă situație se regăsește un număr extrem de redus de bolnavi, aceștia nefiind complet protejați față de riscul apariției cancerului hepatic. S-a subliniat importanța tratamentului de consolidare, adică de continuare încă un an a tratamentului antiviral după apariția anticorpilor protectivi anti-HBs. S-a concluzionat că terapia anti-VHB este pentru majoritatea bolnavilor nedefinită, iar riscul efectelor secundare este redus. Ca element de noutate s-a legiferat în ghidul AASLD tratamentul cu analogi al femeii gravide cu viremie ridicată (peste 107), începând de la sfârșitul semestrului al doilea și începutul semestrului al treilea de sarcină. Aceasta poate alăpta nou-născutul chiar dacă folosește un analog, dar sub stricta supraveghere a medicului specialist. În ceea ce privește viitorul tratament, un loc important l-au ocupat moleculele care ar putea crește răspunsul imun al limfocitelor T printr-o mai bună și eficientă recunoaștere a antigenelor VHB.

 

Eradicarea infecției VHC

 

     Referitor la infecția cu VHC, numărul de comunicări și de sesiuni a fost într-o ușoară descreștere față de anii trecuți, poate și pentru că tratamentul infecției are o oarecare stabilitate. Pentru fiecare genotip avem protocoale cu răspunsuri virusologice susținute (RVS) de peste 95%, chiar și la bolnavii cu ciroză hepatică sau cu răspunsuri virusologice anterioare suboptimale. Problemele actuale se referă, în principal, la rezistența primară, deocamdată scăzută, rezistența dobândită în urma tratamentului, posibilă și față de care este necesară o preocupare sporită. Cele mai numeroase comunicări s-au referit la tratamentul infecției VHC la categorii speciale de bolnavi cu insuficiență renală dializați sau nu, pre- și posttransplant, în stadiu avansat de ciroză hepatică etc. O altă problemă destul de importantă este legată de costul tratamentului anti-VHC, considerat încă extrem de ridicat. S-a validat în studii de fază III continuitatea pandemică cu RVS 90–100%. S-a analizat necesitatea continuării utilizării Ribavirinei în protocolul terapeutic, tendința fiind de a se abandona în viitor.
     Studiile internaționale au validat eficacitatea de peste 95% a moleculelor utilizate în România. S-au remarcat două studii, dintre care unul efectuat pe veteranii de război din SUA, în număr de 54.300, care au arătat că RVS este prezent la peste 98% din bolnavi. În baza noilor criterii de eligibilitate a acestor noi molecule nu s-au mai înregistrat alte efecte adverse.
     La acest congres s-a consfințit victoria terapiei anti-HCV, capabilă să eradicheze infecția VHC și să contribuie la vindecarea hepatitei cronice, fiind necesară ulterior o perioadă de terapie hepatoprotectoare pentru fibroză sau ciroză. Riscul cancerului hepatic este redus semnificativ, dar fără a fi în întregime eliminat.

 

Embolizarea cu ytriu

    

     Cancerul hepatic a ocupat un loc important în conferințele și prezentările de comunicări. Cea care a stârnit cel mai mare interes a fost legată de posibila îmbunătățire a protocolului BCLC. S-a atras atenția că deși s-au înregistrat progrese în cunoașterea patogeniei cancerului hepatic, în ceea ce privește stadializarea tratamentului și prognosticul, nu beneficiem încă de ceea ce ne pot oferi în acest moment analizele genomice și biomarkerii. Clasificarea de la Barcelona se bazează în continuare pe stadializarea și evaluarea stării funcționale a ficatului. Se observă tendința de a se extinde indicațiile ablației, rezecției și chemoembolizării, în cazul în care starea funcțională a ficatului permite și indicarea transplantului de ficat ca terapie de linia II pentru bolnavii care au un grad avansat de insuficiență hepatică. Numărul, mărimea și mai ales relația cu sistemul vascular sunt indicatorii care determină eligibilitatea pentru o formă de terapie curativă sau alta. S-a remarcat creșterea numărului de pacienți la care embolizarea se face cu ytriu, metoda superioară chemoembolizării cu citostatice și agenți embolizanți. Sfera de acțiune a radiației alfa a ytriului conferă importante avantaje față de chemoembolizarea cu agenți. Referitor la subiecții cu risc crescut și metodologia lor de monitorizare s-a ajuns la concluzia că riscul cel mai ridicat de a dezvolta cancer hepatic îl are bărbatul vârstnic, consumator de alcool, cu infecție VHB și antecedente ereditare pozitive pentru cancer hepatic. Acest grup de pacienți necesită monitorizare la cel mult șase luni prin examen ecografic, la care se poate adăuga monitorizarea AFP. Recent s-au introdus noi markeri pe care îi folosim și în România: combinația dintre AFP (ng/ml), AFP L3 (%), DCP (ng/ml). Acești markeri au demonstrat pe un lot de 38 de pacienți o acuratețe diagnostică remarcabilă.
     NAFLD și NASH au ocupat un loc important în tematica congresului, acestea situându-se pe poziția a doua în indicațiile de transplant, după VHC, și pe primul loc în așa-zisa ciroză criptogenetică și cancer de ficat noncirotic. S-au prezentat mecanismele patogenice la baza cărora stau rezistența la insulină, stresul oxidativ, creșterea acțiunii citokinelor proinflamatorii, profibrinogenice și acelora care sunt implicate în oncogeneză. Terapia antioxidantă se bazează în continuare pe vitamina E și acizii grași polinesaturați. Noi medicamente care să prevină fibrogeneza sau regresia fibrozei sunt în curs de evaluare și fac obiectul unor studii de faza II și III, România fiind unul dintre siturile acestor studii (Genfit).
       În concluzie, putem afirma că tematicile privind bolile hepatice au fost pe deplin populate de informații și date importante care au condus la recomandări și îmbunătățiri ale ghidurilor terapeutice.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.