În timp ce mă pregăteam să-mi scriu editorialul, un mesaj de la Comisia Juridică a Colegiului Medicilor București îmi aduce aminte că sunt chemat la rezolvarea unui litigiu început de doamna doctor Raluca Zoiţanu, după un text scris de mine în vara lui 2022 în scandalul pastilelor de iod. În textul respectiv, admit, tușa mi-a fost groasă. Raluca Zoiţanu avea tot dreptul să se vexeze.

Nu e ca și cum conversaţiile medicale sau riverane medicinei sunt dialoguri de pension. E de notorietate că noi, doctorii, avem personalităţi dure și limbi ascuţite. 
Timpul trecut de atunci, dar și evoluţia mesei pe care tot jucăm acest șah al relaţiilor instituţionale, dar și interpersonale profesional, îmi permit tihna de-a spune următoarele: 

Doamnă doctor Zoiţanu, 
Îmi cer scuze în numele meu, atât dumneavoastră, cât și colegilor dumneavoastră medici de familie, pentru prejudiciul direct sau indirect creat de vorbele mele. Știm amândoi că adevărul e undeva drăcesc, ascuns în detalii. Căci, la momentul acelui scandal, medicii de familie nu prescriseseră/livraseră iod decât câtorva mii de români. După acel text, în doar câteva săptămâni, cifra a crescut la câteva sute de mii. 

Slavă Domnului că n-am avut un incident nuclear care să pună România într-o stare de primejdie. Și că încă avem pace, că putem să ne vedem fiecare de acareturile noastre și, cât putem, să sprijinim această droașcă de sistem sanitar încât să funcţioneze măcar un pic mai bine. Vă propun să considerăm incidentul încheiat. 

După cum bine vedeţi, eu am continuat să scriu, și – când și când – s-ar putea ca vorbele mele să nu placă oricui, ba chiar pe unii s-ar putea să-i supere ori să-i vexeze. E controversa permisă, pe undeva, autorului într-o lume care prea des s-a obișnuit să „anuleze” din dezbaterea publică voci folosind varii mecanisme de intimidare. 
Or, eu sper că dumneavoastră n-aţi încercat să mă intimidaţi, ci doar să vă strigaţi supărarea și frustrarea. Lucru care prilejuiește, o spun din nou, aceste scuze. Care sper să vă găsească sănătoasă.