Despre măiestria participanţilor la
Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio RadiRo (desfăşurat în
perioada 23–29 septembrie 2012, la
Sala Radio şi la Sala Palatului) au avut şi au cuvântul specialiştii. Pentru
noi, ceilalţi, însă, Festivalul a constituit un prilej de bucurie pe multiple
planuri. În primul rând, iniţiativa Radio România de a organiza un eveniment de
o asemenea anvergură, odată la doi ani, între ediţiile Festivalului Enescu,
reprezintă concomitent o dovadă de creativitate, de curaj, de capacitate
organizatorică şi de răspundere faţă de marele public. S-a vrut, am înţeles de
pe site-ul evenimentului, aducerea laolaltă a unor „ansambluri radio de renume
din întreaga lume“ şi a publicului „care, până acum, n-a putut să le audieze de
cele mai multe ori, decât pe calea undelor“. Se aduce un omagiu directorului
artistic al Festivalului, Christian Zacharias. Sunt prezentaţi participanţi ca
Isabelle van Keulen, director artistic al Norwegian Chamber Orchestra, soprana
germană Sibylla Rubens, excepţionalul clarinetist Paul Meyer, binecunoscutul
Maxim Vengerov, austriacul Sebastian Holecek, Juraj Valcuha – prim dirijor al
Orchestrei Sinfonica Nazionale della RAI, Torino, dirijorul finlandez
Jukka-Pekka Saraste, acum la pupitrul Orchestrei BBC. Îmbucurătoare şi întâlnirea
cu Ruxandra Donose, Luiza Borac, Alexandru Tomescu, Dan Mihai Goia. Pentru
prima dată ca dirijor în România, dar binecunoscut în lume, a fost, în
Festival, Ion Marin, fiul maestrului Marin Constantin, fondatorul Corului de
Cameră „Madrigal“.
Prestigioase orchestre radio din Italia,
Franţa, Marea Britanie s-au alăturat Orchestrei Naţionale Radio, înfiinţate de
Mihail Jora, odată cu lansarea postului public de radio, în 1928, şi Orchestrei
de Cameră Radio, înfiinţate două decenii mai târziu. Au venit orchestrele cu
muzica şi – ce bucurie! – cu experienţa lor în lucrul cu marele public, cu
educaţia şi autoeducaţia. Iată, de pildă, Orchestre Philharmonique de Radio
France a creat un website dedicat tinerilor ascultători şi a format asociaţia
„ProPhil“ în care muzicienii orchestrei colaborează cu şcolile, sunt prezenţi în
saloanele spitalelor de copii şi au înfiinţat o „Academie Filarmonică“ pentru
tinerii muzicieni, în colaborare cu Conservatorul din Paris. Orchestra
Simfonică BBC susţine aproximativ douăsprezece concerte pe an şi un număr
impresionant de reprezentaţii educaţionale sub multiple forme. Cele mai
populare sunt: „Orchestra de familie“, cu un repertoriu pentru toţi membrii
familiei; „Cot la cot“, care aduce laolaltă pe scenă profesionişti cu
neprofesionişti; „Intro“, cu bilete pentru cei cu venituri mici; concerte
pentru copii cu nevoi speciale. Orchestra beneficiază şi de câte un „artist
asociat“ – compozitor şi dirijor – ca să cunoască mai bine muzica şi personalitatea
compozitorului respectiv. Vineri, 28 septembrie, şi sâmbătă, 29 septembrie,
Orchestra BBC a încheiat Festivalul de la Bucureşti cu creaţii enesciene, alături
de Bruch, Schubert, Rahmaninov (cu Dan Grigore la pian), Şostakovici.
Performanţele „oamenilor de radio“ au fost
pe măsură. Remarcabil efortul, deosebită competenţa cu care specialiştii de la
Radio România au însoţit cu prezenţa în direct, cu comentarii, interviuri şi
dezbateri desfăşurarea Festivalului.
După testarea unor astfel de strălucite
idei, cum a fost memorabilul Festival sau, tot recentă, întrecerea tinerilor
interpreţi din Japonia (întrecere care poartă numele României şi s-a soldat cu
concerte la noi în ţară), mă întreb dacă muzica bună n-ar putea însoţi pe
viitor şi festivaluri internaţionale ale radioştiinţei, radiofilosofiei sau,
poate, ale radioculturii în ansamblul ei.