Subiectul supradiagnosticării cancerelor tiroidiene nu este nou, dar a fost ridicat recent (30 octombrie), într-un articol de pe Medscape Diabetes & Endocrinology, scris de Kerry Dooley Young. Despre subiect am scris încă de acum vreo zece ani (Pereţianu, 2016), când am arătat, preluând date din literatură (vezi Yasuhiro Ito, cf), că evoluţia cancerului de tiroidă este extrem de lentă sau inexistentă. Pentru acest motiv, încă din 2012 s-a sugerat că nu este cazul a opera cancerele papilare cu evoluţie favorabilă (vezi în Pereţianu, 2012). Sugestia a fost făcută la Congresul Internaţional de Endocrinologie de la Florenţa (Italia), în cadrul unui simpozion pro&con despre subiect.

Kerry Dooley Young reia, acum, date mai vechi (Li, 2020), dar pe care le scoate în evidenţă, ca fiind importante în context actual. „Proporţia cazurilor de cancer tiroidian atribuite supradiagnosticului la nivel global a fost mai mare la femei (78%) decât la bărbaţi (68%), această rată variind substanţial de la o ţară la alta”, a scris Mengmeng Li în The Lancet Diabetes & Endocrinology. „Supradiagnosticul se referă la diagnosticarea leziunilor care nu ar provoca simptome și care nu ar progresa dacă sunt lăsate în pace.” În schimb, testarea și, consecutiv, tratarea lasă mult mai multe leziuni fizice și psihice (vezi și aprecierile mai vechi ale lui Gian Carlo Domenighetti, directorul Institutului de Cercetări de Medicină Socială din Ticino, Elveţia despre screen­ingul pentru cancerul de sân).

Li și coautorii estimau că peste 1,7 milioane de oameni ar fi putut fi supradiagnosticaţi între 2013 și 2017 în 63 de ţări. Supradiagnosticarea este mai mare în ţările dezvoltate medical (mai ales cu imagistică performantă), dar în care nu există reglementări puternice. „În schimb, cancerul tiroidian este mai rar diagnosticat în acele ţări în care accesul la diagnostic este ghidat de reguli de reglementare puternice (de exemplu, în ţările nordice).” 

În plus, se scoate în evidenţă că prevalenţa cancerului tiroidian scade în regiunile unde există obligaţia administrării de iod, pentru a reduce potenţialul deficit de iod din alimentaţie. Și despre acest fenomen am scris când am afirmat că prevalenţa crescută a cancerului tiroidian din Moldova de Nord (Botoșani, Iași) nu era legată de accidentul de la Cernobîl, ci de deficitul de iod din regiune (Pereţianu, 2015, 2015a). 

Dacă tratamentul efectuat după diagnosticarea cancerului tiroidian ar fi rezolvat scăderea mortalităţii prin această neoplazie atunci s-ar fi dovedit că este bine a trata cancerul tiroidian. Dar, cum mortalitatea este extrem de mică prin cancerul tiroidian, tratamentul face mai mult rău (vezi datele sugerate de grupul Yto, 2021). 
Cercetătorii japonezi sugerează că un nodul de sub 2 centimetri  nu trebuie operat!
 

Bibliografie:
Mengmeng Li, Luigino Dal Maso, Salvatore Vaccarella. Global trends in thyroid cancer incidence and the impact of overdiagnosis. The Lancet Diabetes & Endocrinology, 2020, Jun; 8, 6: 468-470.
Kerry Dooley Young. Thyroid cancer overdiagnosis continues despite cautions. Medscape Medical News, 2024, October 30
Pereţianu D. Dezbateri în fortăreaţa florentină. Viaţa Medicală (Buc.), 2012, 24, 20: 9
Pereţianu D., Poiană C., Carşote M. Controversele iodului din sare. Viaţa Medicală (Buc.), 2015, 27, 37 (1339): 3
Pereţianu D., Poiană C., Carşote M. Teoria conspiraţiei: frica de iod din sare. Ştiinţă & Tehnică (Buc), 2015, 64, 50 (1352): 54-59
Pereţianu D., Denis Păduraru, Bogdan Oprişan. Când trebuie efectuată puncţia cu ac fin a nodulilor tiroidieni. Viaţa Medicală (Buc), 2016, 27, 1381 (27): 10-11
Sugitani I., Ito Y., Takeuchi D., Nakayama H., Masaki C., Shindo H., Teshima M., Horiguchi K., Yoshida Y., Kanai T., Hirokawa M., Hames K.Y., Tabei I., Miyauchi A. Indications and strategy for active surveillance of adult low-risk papillary thyroid microcarcinoma: Consensus statements from the Japan Association of Endocrine Surgery Task Force on Management for Papillary Thyroid Microcarcinoma. Thyroid, 2021, Feb; 31, 2: 183-192