Corul ne transpune în sentimental: „De-ar fi
mândra unde-i luna/Aş vedea-o-ntotdeauna“... Numele emisiunii de la Radio România
Cultural este „Portrete sentimentale cu Viorel Cosma“. Portretul este, de data
aceasta, al lui Constantin Catrina, „un octogenar al muzicologiei româneşti“,
cum îl numeşte cu admiraţie şi respect Viorel Cosma. Aflăm că începuse ca
dirijor, se apropiase de muzica corală, dar s-a dovedit a fi, între timp,
compozitor şi pasionat culegător de folclor (vezi „Cucule cu pană sură“,
„Munte, munte brad frumos“ şi multe altele, nu doar din melosul popular). În
anii ’60–’80 studiază portul popular de pe Târnave, obiceiurile, izvoarele
muzicii de peste munţi. Fondul documentar şi-l alcătuise încă de pe când era
profesor la liceul din Rupea. „Olteanul de Braşov“, cum îl tachinau colegii de
la Rupea. De la Braşov avea să caute comori culturale la Cluj, Blaj, Sibiu, în
celelalte centre din toată Transilvania. Studiile superioare le-a făcut la
conservatoarele din Bucureşti şi Cluj-Napoca. Dar se născuse la 6 noiembrie
1933 în comuna Ţiu, judeţul Dolj (semnase, la un moment dat, cu pseudonimul C. Ţiu).
Are şi studii de bizantinologie. Terenul bizantinologiei îl explorează ca
muzicolog. Bizantinologul braşovean scrie „Muzica şi muzicologii cetăţii“, dar şi
„Muzica de tradiţie bizantină în Şcheii Braşovului şi în România“. Îl atrăgeau
tradiţia din Şcheii Braşovului şi noul teatru de stat, pe scena căruia avea să
se prezinte cu succes. A debutat şi în lumea călugărilor de la Mofleni (ca
exemplificare, tocmai ascultăm „Mama“ de I. D. Chirescu, interpretată acolo). A
scris despre comorile din Ardeal. Şi-a lăsat numele pe o enciclopedie a muzicii
româneşti. A publicat şi o culegere de colinde „Bună seara lui Crăciun“.
La aproape 80 de ani, observă Viorel Cosma,
recenzează festivaluri, transcrie şi scrie cărţi, articole pe care le publică în
presa transilvăneană şi centrală. Are un dicţionar în curs de apariţie.
Ce-l impresionează în mod deosebit pe Viorel
Cosma la Constantin Catrina? Toate cele de mai sus, împreună cu „lipsa de
egoism profesional, proprie cercetătorilor de arhive“. Trimitea o bogăţie de
menţiuni bibliografice folositoare cercetătorului care acum declară emoţionat:
„Pe Catrina l-am pus definitiv la inimă şi nu l-am părăsit niciodată“.
Şi acum câteva date (preluate de pe
internet) despre titularul emisiunii – muzicologul, lexicograful şi criticul
muzical Viorel Cosma: s-a născut la 30 martie 1923 la Timişoara. A intrat la
Conservatorul din Timişoara la vârsta de 6 ani, în urma unei dispense de vârstă
acordate de regele Carol al II-lea. La Timişoara, ia lecţii de vioară cu Eugen
Cuteanu şi de solfegiu cu Sabin Drăgoi. A absolvit Liceul „Gheorghe Şincai“ din
Bucureşti. La Conservatorul din Bucureşti (1945–1950), studiază armonia cu
Mihail Jora, armonie şi contrapunct cu Marţian Negrea, compoziţie cu Leon
Klepper, orchestraţie cu Theodor Rogalski, istoria muzicii cu Zeno Vancea şi
Vasile Popovici, dirijat coral cu Ştefan Popescu şi Dumitru D. Botez, dirijat
orchestră cu George Georgescu şi Constantin Silvestri, estetică muzicală cu
Dimitrie Cuclin, canto cu Jean Bănescu, pian cu Florin Eftimescu şi Paul
Jelescu. S-a perfecţionat în Bucureşti (1947–1950) cu Mihail Jora (forme
muzicale, compoziţie) şi cu Paul Constantinescu (armonie modală). S-a
specializat la Seminarul de Muzicologie din Erlangen – Nürnberg (1972–1973) cu
prof. dr. Martin Runcke.
Ce ne
impresionează în mod deosebit la Viorel Cosma? Cele de mai sus, întreaga
activitate, plus perseverenţa, căldura şi respectul cu care-şi alcătuieşte
admirabilele sale „portrete sentimentale“. 
