În recenzia la cartea „Artropatia psoriazică“ (apărută în
„Viaţa medicală” nr. 12 din 21 martie 2014), semnalam lipsa masivă a
diacriticelor, dar şi prezenţa excesivă şi inutilă a cratimelor (ex.
cardio-vascular, atero-scleroză, gluco-corticoizi etc.). Vă prezentăm opiniile
în legătură cu acest subiect, trimise de dr. Ioana Soare, directoarea Editurii
Etna, editorul volumului respectiv. (Dr.
M. D.)
Mulţumim doamnei dr. Maria Dragotă pentru
recenzia cărţii „Artropatia psoriazică“. Ne cerem scuze pentru cacofonie şi
lipsa diacriticelor, având în vedere corectarea lor la următoarea ediţie.
În privinţa cratimelor, atragem atenţia
doamnei doctor că nu sunt specifice limbii române cuvintele compuse.
Ortografierea cuvintelor compuse – termeni ştiinţifici, a fost şi este o sarcină
grea. Aceşti termeni au fost preluaţi din diverse limbi străine, care au
propriile reguli de ortografie, neconcordante, de multe ori, cu gramatica
limbii române. Limbile engleză şi germană sunt de tip acumulativ/aglutinativ, permiţând
formarea unor cuvinte foarte lungi, spre deosebire de limbile latine sau
asiatice (în vietnameză cel mai lung cuvânt are şapte litere!). Limba germană
este singura limbă care permite teoretic formarea unui cuvânt infinit de lung –
respectiv un număr infinit de lung, citit de la coadă la cap, conform regulilor
gramaticale germane. Cuvântul pneumonoultramicroscopicsilicovolcanoconiosis
este cel mai lung cuvânt englezesc găsit într-un dicţionar şi are 45 de litere.
În limba română, cratima este folosită la
cuvintele compuse, deşi în limbajul medical este încurajată din păcate
folosirea „englezitelor“, cum remarca şi doamna doctor Dragotă. Iată cele patru
cuvinte care sunt cel mai greu de pronunţat în limba română:
diclordifeniltriclormetilmetan; hexakosioihexekontahexaphobia (teama de cifra
666); hippopotomonstrosesquipedaliophobia (teama de cuvinte lungi);
difosfopiridinnucleotidpirofosfataza. Nu ar fi mai uşor dacă ar fi scrise aşa:
diclor-difenil-triclor-metil-metan; hexa-kosioi-hexe-konta-hexa-phobia;
hippopotomonstrosesquipedalio-phobia (teama de cuvinte);
difosfo-piridin-nucleotid-piro-fosfataza?
Astfel de cuvinte nu există în limbajul
vorbit, chiar cel ştiinţific. Separarea în limbajul vorbit se produce
involuntar, cu respiraţia. Cele mai lungi cuvinte din limba „plebee“ au între
10 şi 14 litere. Acestea sunt motivele pentru care am adoptat în toate lucrările
publicate de editura Etna scrierea de tipul (de exemplu)
encefalo-mielo-poli-neuropatie, cu separarea cuvintelor componente. Propun şi susţin
modificarea limbajului ştiinţific românesc, pentru a facilita lectura
articolelor medicale, precum şi pentru a uşura munca studenţilor. Lansez o
invitaţie la o dezbatere privind limbajul medical, la care să participe redactori de la cele patru-cinci
edituri medicale supravieţuitoare, medici, membri ai Academiei Române.
Cu aprecieri pentru munca depusă.
