Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  REUNIUNI  »  Congrese

Concepte actualizate în endocrinologia clinică

Viața Medicală
Dan Dumitru MIHALACHE vineri, 17 octombrie 2014

Congresul Asociaţiei de Endocrinologie Clinică din România (AECR) s-a desfăşurat anul acesta la Sibiu, în aula Facultăţii de Medicină „Victor Papilian“. După cum remarca prof. dr. Constantin Dumitrache, preşedintele AECR, în deschiderea reuniunii, 2014 este un an aniversar pentru endocrinologia românească: 140 de ani de la naşterea lui C. I. Parhon, 105 ani de la publicarea primului tratat de endocrinologie (al profesorului Parhon), 80 de ani de la primul curs de endocrinologie şi 75 de ani de la organizarea, la Bucureşti, a primului congres de endocrinologie al Micii Antante.

 
 

Hipogonadismul şi bătrâneţea

 

   Într-o amplă comunicare, prof. dr. Eduard Circo (Constanţa) a vorbit despre hipogonadismul masculin survenit tardiv. Medicul constănţean crede că „subiectul este sensibil, mai ales pentru că, într-un mod oarecum eronat, hipogonadismul este adeseori corelat cu bătrâneţea“. Hipogonadismul „implacabil“, survenit în viaţa oricărui bărbat, a fost denumit iniţial sindromul ADAM (androgen deficiency adult male), la care s-a adăugat apoi un prefix optimist, P (parţial). Andropauza rămâne un termen impropriu şi ar putea fi înlocuit de mai eleganta construcţie „hipogonadismul masculin al vârstei mijlocii a bărbatului“. Controversele, explică Eduard Circo, sunt dictate de o serie de date privind complicaţiile somatice şi metabolice asociate deficitului funcţional gonadic. Variabilitatea rezultatelor substituţiei hormonale complică şi mai mult lucrurile.
   Acceptarea procesului involutiv ce cuprinde gonadopauza, somatopauza, adrenopauza, ca proces general de involuţie biologică denumit simplu „îmbătrânire“, simplifică în mod real conceptul: „Nota optimistă trebuie să domine această etapă existenţială obligatorie. Modul de viaţă anterior condiţionează nuanţele“. Climacteriul sau vârsta critică înseamnă schimbarea fizionomiei, în spatele căreia se pot ascunde şi alte probleme, explică profesorul Circo: „O etapă de bulversare, se rupe echilibrul organismului adult, se încearcă restabilirea echilibrului vârstei a treia şi, bineînţeles, adevărata problemă sunt testiculele, riscul cel mai mare fiind atrofia“. Majoritatea bărbaţilor maturi (vârstnici) sunt confruntaţi cu reducerea androgenilor gonadali, corticoadrenali, a hormonilor de creştere, a melatoninei. În această perioadă apar deficienţe endocrine, de regulă parţiale. Gonartroza şi spondiloza preced, în general, simptomele hipogonadismului.

 

Terapii în prolactinomul gigant

 

   Prof. dr. Carmen Georgescu (Cluj-Napoca) a arătat de ce prolactinomul gigant, deşi rar, constituie o provocare diagnostică şi terapeutică. Tumora de largi dimensiuni (peste 4 cm) are extensie supraselară, în prezenţa unor concentraţii circulante înalte de prolactină, fără cosecreţia altui hormon hipofizar (GH sau ACTH). Complicaţiile neurologice şi oftalmologice sunt frecvente şi adeseori coincid cu momentul diagnosticului, demascând afecţiunea. În evoluţie, prevalenţa formelor înalt agresive şi a celor complicate cu apoplexie pituitară este mare.
   Cabergolina, agonist dopaminergic selectiv, reglează nivelul de prolactină, prin inhibarea indirectă a secreţiei acesteia, şi reduce direct volumul tumoral prin inducerea necrozei celulare şi a fibrozei perivasculare. Radioterapia şi tratamentul medicamentos antitumoral (ex.: temozolomida) se profilează ca alternative ale tratamentului în formele fără control terapeutic prin cabergolină şi tratament chirurgical, precizează Carmen Georgescu.

 

Managementul tumorilor adrenale bilaterale

 

   Prof. dr. Cătălina Poiană (Bucureşti) arată că, odată descoperite, incidentaloamele adrenale (mase tumorale adrenale cu dimensiuni mai mari de 1 cm, descoperite întâmplător cu ocazia efectuării unui examen radiologic) ridică două probleme fundamentale care trebuie elucidate înaintea deciziei terapeutice: stabilirea caracterului benign sau malign al leziunii şi evaluarea statusului secretor sau nefuncţional al tumorii. Într-un studiu amplu, efectuat prin analiza a peste 60 de mii de tomografii computerizate abdominale între anii 1985 şi 1990, s-au detectat incidentaloame adrenale la 259 de pacienţi (0,4% din cazuri). Prevalenţa tumorilor adrenale creşte odată cu înaintarea în vârstă, iar în 10–15% din cazuri tumorile adrenale sunt bilaterale.
   Pentru masele tumorale adrenale unilaterale descoperite întâmplător, datele din literatură arată că în 80% din cazuri adenoamele sunt nefuncţionale, în 5% din cazuri se poate găsi un sindrom Cushing subclinic, în 5% masa adrenală se poate dovedi a fi feocromocitom, 1% pot fi adenoame producătoare de aldosteron, mai puţin de 5% pot fi carcinoame, 2,5% pot reprezenta leziuni metastatice, iar restul, mult mai rar, sunt ganglioneuroame, mielolipoame sau chisturi benigne. „Deoarece spectrul prezentărilor în cazul tumorilor adrenale bilaterale este atât de larg, se impune evaluarea statusului hormonal, care poate evidenţia insuficienţa adrenală (de exemplu, în cazul metastazelor adrenale bilaterale), funcţie normală sau hipersecreţie hormonală“, adaugă Cătălina Poiană.
   O altă dificultate diagnostică apare atunci când una din tumori este nefuncţională, iar tumora contralaterală prezintă hipersecreţie hormonală: „În seria noastră de pacienţi, incidentaloamele adrenale nefuncţionale s-au asociat cu tumori contralaterale secretante de cortizol (patru cazuri), feocromocitoame (trei cazuri) sau hiperaldosteronism (un caz)“.

 

Genetica hiperparatiroidismului primar

 

   Dr. Diana Loreta Păun (Bucureşti) a prezentat o lucrare informală despre genetica hiperparatiroidismului primar, un posibil punct de plecare al unei cercetări viitoare. În ultimii doi ani, Institutul Parhon a reuşit să acceseze fonduri europene (zece milioane de euro) pentru crearea unui laborator de cercetări de endocrinologie moleculară, celulară şi structurală: „Avem o paletă largă de pacienţi cu o patologie endocrină extrem de bogată şi variată, avem posibilităţi de investigare clinică de stabilire a diagnosticului hormonal imagistic şi posibilităţi de tratament, dar viitorul medicinii înseamnă depistarea cauzelor bolilor la nivel molecular şi găsirea acelor medicaţii care să permită prevenţia peste generaţii a bolii. Ceea ce-şi propune endocrinologia este să găsească mijloace pentru a preîntâmpina apariţia bolii la urmaşi“.
   Hiperparatiroidismul primar este determinat de secreţia inadecvată de hormon paratiroidian, comparativ cu nivelul calcemiei, sursa fiind un adenom, carcinom sau hiperplazia paratiroidiană. El poate apărea ca forme sporadice sau familiale. Investigarea cazurilor întâlnite în cadrul mai multor sindroame familiale a relevat mai multe aspecte interesante ale secreţiei normale şi patologice ale celulei paratiroidiene. Au fost descrise mai multe anomalii genetice constând din activări de protooncogene sau inactivări de gene supresoare tumorale. Cunoaşterea profilului genetic în hiperparatiroidismul primar asigură identificarea precoce a purtătorilor de gene asimptomatici, dar aduce şi cunoştinţe importante în înţelegerea mecanismelor moleculare ale tumorigenezei paratiroidiene.

 

Nodulii tiroidieni şi examenul citologic

 

   Dr. Marius Stan (Clinica Mayo, Rochester) a explicat modalitatea actuală de evaluare a nodulilor tiroidieni, pe baza elementelor de risc derivate din semiologie şi ultrasonografie: „Un risc moderat este conferit de tratamentul cu radiaţie externă, vârsta sub 20 sau peste 70 de ani, sexul masculin şi valorile TSH crescute. Riscul mare este dat de adenopatia cervicală, disfonie, istoricul familial de cancer tiroidian, prezenţa unui nodul care a crescut rapid, e ferm şi ataşat de structurile adiacente“. Ultrasonografia poate să definească mai bine riscul, fie în sus (prezenţa de calcificări interne, caracter hipoecogen, vascularizaţie crescută central, margini infiltrative, nodul mai mult înalt decât lat), fie în jos (nodul izoecogen sau chistic). Pentru diagnosticul de certitudine al caracterului malign este necesară puncţia cu ac fin.
   Dr. Mihaela Stanciu (Sibiu) a prezentat un studiu despre celulele Hürthle (CH) în puncţia cu ac fin şi examenul citologic tiroidian, care şi-a propus să evalueze prezenţa acelor celule în 110 noduli necaptanţi scintigrafic, dar susceptibili de malignitate la evaluarea ecografică a tiroidei. Rezultatele arată că la 27 de cazuri au fost prezente CH, în 14 cazuri în asociere cu leziuni benigne. În concluzie, „prezenţa CH nu trebuie să îngrijoreze, dar datele trebuie coroborate cu alte investigaţii, pentru a exclude modificări maligne. În condiţii neclare sau suspecte, se va apela la tratamentul chirurgical“.

 

Complicaţiile metabolice ale hipercorticismului

 

   Dr. Lavinia Vîja (Bucureşti şi Paris) a prezentat un studiu multicentric realizat alături de profesorul Jacques Young pe o cohortă de 140 de pacienţi din 11 centre din Franţa. „Am dorit să putem stabili exact incidenţa, prevalenţa şi numărul de tumori neuroendocrine care determină, prin secreţie paraneoplazică, secreţie ectopică de ACTH, complicaţii metabolice induse de hipercorticism“, a explicat medicul. Sindromul Cushing secundar secreţiei ectopice de ACTH, deşi rar, se asociază cu hipokaliemie severă la pacienţii cu tumori neuroendocrine. Rezultatele de etapă (studiul este încă în derulare) au arătat că 56 de pacienţi (40%) prezentau tumori toracice, cele mai frecvente fiind carcinoid bronşic şi cancer cu celule mici, 14 pacienţi (10%) aveau tumori timice, 16 (11,4%) carcinom tiroidian medular, iar 18 (12,8%) prezentau tumori neuroendocrine digestive. Originea secreţiei de ACTH a rămas neidentificată la 34 de pacienţi.

 

Raportul cortizol/DHEA şi riscul cardiovascular

 

Dr. Sabina Elena Oros (Bucureşti) a prezentat un studiu de evaluare a influenţei raportului cortizol/dehidroepiandrosteron (DHEA) asupra riscului cardiovascular pe categorii de vârstă. Raportul cortizol/DHEA pare să fie implicat în riscul cardiovascular indiferent de vârstă, în special după vârsta de 30 de ani. Raportul cortizol/DHEA este utilizat pentru aprecierea stării de sănătate şi a îmbătrânirii. Ambii hormoni suprarenalieni sunt implicaţi în procesul de îmbătrânire şi în apariţia bolilor caracteristice acestei vârste. Lotul de studiu a fost compus din 333 de subiecţi cu vârste între 20 şi 80 de ani, ponderea cea mai mare având-o femeile (două treimi). Rezultatele au fost prezentate (parţial, deocamdată) la congrese internaţionale.

 

Hormonii şi patologia cardiovasculară

 

   Dr. Mariana Dobrescu (Bucureşti) apreciază promovarea endocrinologiei ca ştiinţă medicală profund interconectată cu numeroase alte specialităţi, pe care a simţit-o la acest congres. Prezenţa unui cardiolog aici, spune ea, este legată de practica medicală continuă în Institutul Parhon, dar şi de dorinţa de a împărtăşi generaţiei de tineri specialişti din experienţa acumulată.
   Cunoaşterea sistemelor hormonale şi a acţiunilor celulare ale acestora a deschis calea pentru noile cercetări din industria farmacologică, revoluţionând managementul în cardiologie. „Antagonismul sistemului renină-angiotensină şi/sau aldosteron, prin drogurile devenite clasice, este benefic în multiple condiţii clinice; pe lângă acestea, se acumulează noi date privind alte verigi ale sistemului, cu sinteza de agenţi farmacologici noi aflaţi încă în stadiul experimental. De asemenea, se studiază blocada aldosteronului“.

 

Premii şi lucrări premiate

 

Premiantele celei de-a noua ediţii a congresului AECR   Congresul AECR s-a încheiat cu o sesiune de premiere a celor mai bune lucrări prezentate. Premiul pentru cel mai bun poster a revenit lucrării „Evaluarea statusului de metilare a genei HOXB4 în carcinomul papilar tiroidian“, realizate de o echipă de la Institutul Parhon. Premiul „C. I. Parhon“ a fost câştigat de lucrarea „Raportul cortizol/DHEA şi riscul cardiovascular“ (Sabina Elena Oros şi colab.). Premiul „Ştefan M. Milcu“ a revenit lucrării „Celulele Hürthle în puncţia cu ac fin şi examen citologic tiroidian“ (Mihaela Stanciu). Premiul „Marcela Pitiş“ a ajuns la Elena Bobeică pentru lucrarea „Sindrom Cushing prin ACTH ectopic – o provocare diagnostică“. Olesea Scrinic a câştigat premiul „Maria Brise“ cu lucrarea „Incidentalomul adrenal – particularităţi clinico-evolutive cu implicaţii endocrino-metabolice“. „Statusul vitaminei D şi boala Graves-Basedow“ (Eugeniya Petrova şi colab.) a primit premiul „Rodica Dascălu“, iar premiul „Ligia Simionescu“ a fost acordat lucrării „Osteoporoza şi diabetul zaharat tip I“ (Monica Goia-Socol şi colab.).

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC