Apariția tratatului Cardiologie clinică sub redacția prof. dr. Eduard Apetrei răspunde unei
necesități imediate, deoarece evoluția rapidă atât sub aspect conceptual, cât
și sub aspect practic, de investigație și tratament impunea apariția unei
sinteze la îndemâna celor ce se formează, dar și a specialiștilor în domeniul
suferințelor cardiace.
În cuvântul înainte, prof. Apetrei specifică faptul că „această
carte reprezintă o încercare de a uni trecutul cu prezentul prin menținerea
unui echilibru între experiență și statistici, între cunoștințe și instrumente,
între presiunea comercială și bunul simț medical“. Această idee merită, poate,
un comentariu. Evoluția modernă a medicinii este caracterizată prin explozia
tehnică ce a atins, poate, cardiologia mai mult decât alte specialități. Dar
scopul medicinii a rămas, și va rămâne fără îndoială, ajutarea omului bolnav
sau prevenirea bolii. „Trecutul“ este acest scop, iar „prezentul“ dezvoltarea
tehnică. Din păcate, sau din fericire, nu pot exista unul fără celălalt.
Sinteza este medicina clinică. Clinicienii nu pot exista fără specialiștii
într-o tehnică, iar aceștia din urmă impun existența unui „clinician” care să
îngrijească omul bolnav ca pe un tot, nu ca pe un organ izolat.
Colectivul de autori, printre care și renumiți clinicieni străini,
cu toții specialiști recunoscuți în domeniile abordate, se achită, cu
strălucire, de sarcina de a prezenta aspectele clinice și progresele cele mai
recente ale specialității. Fiecare capitol este redactat după aceeași
structură, cu același mod de abordare a diverselor condiții patologice, cu
amprenta personală a fiecărui autor.
Lucrarea este deschisă de un interesant capitol de istorie a
cardiologiei, din care aflăm că primul masaj cardiac extern cu succes a fost
efectuat de un chirurg (Friedrich Maass), sau că prima intervenție pe cord în
țara noastră a făcut-o un internist (I. Nanu-Muscel), suturând o plagă
cardiacă. Următoarele 16 capitole abordează probleme generale, începând de la
epidemiologia bolilor cardiace, trecând prin problemele de fiziologie și
fiziopatologie (inclusiv cardiologie moleculară) și sfârșind prin prezentarea
metodelor de explorare cardiacă și vasculară. Alte 26 de capitole tratează
afecțiunile cardiace și vasculare.
Trebuie menționate capitolele dedicate interrelației bolilor
cardiace cu suferințe aparținând altor domenii derivate din medicina internă
(nefrologie, oncologie, pneumologie etc.), ca și cele ce se adresează unor
situații speciale (sarcina, vârstnicii), recuperării, prevenției și aspectelor
etice ale practicii medicale.
Această
carte corespunde celor mai severe exigențe, fiind utilă nu numai celor ce se
formează în cardiologie, dar și tuturor celor care doresc să cunoască cele mai
noi date în acest domeniu, cardiologi sau medici de alte specialități. Astfel,
nu pot decât să o recomand cu căldură și să consider că nu poate lipsi din
biblioteca niciunui medic internist sau specialist în domenii derivate din
medicina internă.