Lucrările Atelierului de Filosofie şi
Antropologie Medicală din acest an universitar au debutat cu o prezentare
incitantă, susţinută de prof. dr. Dan L.
Dumitraşcu. Lucrarea, intitulată „Decizia medicală: talent, cunoaştere sau
conformism?“, a tratat un aspect de interes major pentru ambii participanţi la
actul terapeutic, medicul şi pacientul. Pornind de la o definiţie generală a
medicinii ca ştiinţă şi practică, universitarul clujean a prezentat
principalele etape ale actului medical, demonstrând faptul că, în fiecare
dintre acestea, actul decizional reprezintă o sarcină principală a medicului.
Traseul terapeutic, începând cu punerea unui diagnostic, stabilirea unui
tratament şi mergând până la descrierea unui potenţial prognostic, constituie
un lung şir de decizii, adeseori de o importanţă capitală, a căror
responsabilitate şi povară, am putea spune, o poartă medicul.
În continuarea prezentării sale, profesorul
Dumitraşcu a realizat o trecere în revistă a câtorva dintre cele mai vechi sisteme
medicale, începând cu medicina Egiptului antic, medicina chinezească, medicina
ayurvedică, medicina şamanică, continuând cu medicina greacă şi romană,
medicina medievală şi medicina modernă, ajungând, în cele din urmă, la medicina
supertehnologizată a zilelor noastre. Fiecare din aceste forme presupune,
într-un grad mai mare sau mai mic, sarcina luării unei decizii. În cadrul celor
mai vechi sisteme medicale, la baza deciziilor luate de terapeuţi se aflau
observaţiile empirice şi diferitele tradiţii şi cutume, întrucât cunoştinţe ştiinţifice
nu erau disponibile. În acest context, experienţa şi intuiţiile terapeutului
erau principalele instrumente de luare a unei decizii. La polul opus se află
medicina hi-tech a zilelor noastre,
în care actul decizional se bazează, din ce în ce mai mult, pe rezultatele obţinute
în urma investigaţiilor prin analize de laborator şi a metodelor imagistice
performante. Utilizarea acestor metode ultramoderne, a subliniat profesorul
Dumitraşcu, a condus înspre o relativă diminuare a rolului jucat de medic în
stabilirea deciziilor în ceea ce priveşte diagnosticul, precum şi o scădere a
importanţei relaţiei medic–pacient. Un efect vizibil al acestei depersonalizări
a actului medical este apelul pacienţilor la metode terapeutice alternative, în
care calitatea relaţiei terapeut–bolnav joacă un rol mult mai important decât
în medicina alopată.
Un alt aspect abordat de şeful Clinicii
Medicală II a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ a fost
raportul dintre, pe de o parte, „arta“ medicală a luării deciziilor, care are
la bază experienţa profesională şi personală a medicului, talentul său
intuitiv, personalitatea sa şi, pe de altă parte, cunoaşterea ştiinţifică.
Într-o epocă anterioară, în care ştiinţa medicală nu era într-atât de dezvoltată
încât să permită o cunoaştere exactă a mecanismelor bolii, talentul şi experienţa
medicului jucau un rol mult mai important decât astăzi. De cele mai multe ori,
punerea unui diagnostic corect reprezenta meritul aproape exclusiv al
medicului. Acest context a permis dezvoltarea unei ierarhii medicale bazate pe
reputaţia unor medici recunoscuţi pentru talentul lor, care au devenit adevăraţi
maeştri, urmaţi aproape orbeşte de discipolii lor. În ultima perioadă, medicina
bazată pe experienţă a fost înlocuită de aceea bazată pe dovezi. Această formă
de medicină încearcă să integreze în practica medicală curentă cele mai noi şi
mai performante rezultate obţinute prin cercetarea ştiinţifică medicală.
Rigurozitatea ştiinţifică implicată în medicina bazată pe dovezi a determinat o
scădere a importanţei acordate talentului personal al medicului şi capacităţilor
sale intuitive. Spre deosebire de perioadele anterioare, în care deciziile unui
„maestru“ nu puteau fi cu uşurinţă contrazise, astăzi, ultimul cuvânt aparţine
dovezilor obţinute prin studii ştiinţifice riguroase.
Prezentarea a fost urmată de o dezbatere
prelungită, în care participanţii au adus în discuţie numeroase alte aspecte
legate de procesul decizional din sfera medicinii. Printre cele mai importante
subiecte dezbătute s-a numărat problema implicării pacientului în deciziile
terapeutice, aspect care reţine din ce în ce mai mult atenţia unor cercetători
din sfera psihologiei, antropologiei, sociologiei sau filosofiei aplicate.
Succesul înregistrat de prezentarea
profesorului Dumitraşcu ne face să aşteptăm cu nerăbdare următoarele conferinţe
din cadrul Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală de la Cluj. Cei
care nu au avut şansa să fie prezenţi la prezentare pot audia prezentările pe
site-ul Atelierului (www.afsam.eu).
