Timusul, care produce celulele T imunitare, este adesea considerat ca nefuncţional la adulţi şi este uneori extirpat în timpul chirurgiei cardiace, pentru a facilita accesul la inimă şi la principalele vase sanguine. Noi cercetări ale Massachusetts General Hospital (MGH) şi publicate în New England Journal of Medicine arată însă că timusul este esenţial nu doar pentru sănătatea adulţilor, în general, ci şi pentru prevenirea cancerului şi, posibil, a bolilor autoimune.

Pentru a determina dacă timusul are efecte asupra sănătății adulților, echipa de cercetători a evaluat riscul de deces, de cancer și de boli autoimune la 1.146 de subiecți adulți, al căror timus a fost îndepărtat chirurgical, și la 1.146 de pacienți grupați din punct de vedere demografic, care au suferit o intervenție asemănătoare, dar fără timectomie, informează MedicalXpress.

S-a măsurat producția limfocitelor T și nivelul sanguin al moleculelor legate de sistemul imunitar, într-o subgrupă de pacienți.

La cinci ani după chirurgie, 8,1% dintre pacienții care au suferit o timectomie au decedat, comparativ cu 2,8% dintre cei cărora nu le-a fost extirpat timusul – ceea ce echivalează cu un risc de deces de 2,9% mai ridicat. 

În aceeași perioadă, 7,4% dintre pacienții din grupul timectomie au dezvoltat un cancer, comparativ cu 3,7% dintre pacienții din grupul martori – riscul fiind de 2 ori mai ridicat. 

Studiind persoanele ale căror timpus a fost îndepărtat, am descoperit că timusul este absolut necesar pentru o bună sănătate. Dacă nu este acolo, riscul de deces și de cancer se dublează cel puțin. Aceasta înseamnă că urmările ablației timusului trebuie luate cu grijă în considerare, când se are în vedere timectomia”, a explicat autorul principal al cercetării, doctor în medicină David T. Scadden, director al Centrului de medicină regenerativă în cadrul MGH și co-director al Harvard Stem Cell Institute.

O analiză suplimentară a tuturor pacienților din grupul timectomie, pe o perioadă de peste cinci ani, a arătat că nivelul de mortalitate global era mai ridicat în grupul timectomie, comparativ cu populația generală a Statelor Unite (9% versus 5,2%), la fel ca mortalitatea cauzată de cancer (2,3% versus 1,5%). 

Chiar dacă Scadden și colegii săi au constatat, în ansamblul studiului, că riscul de boli autoimune nu se deosebea, în mod semnificativ, între grupa timectomie și cea de control, au observat totuși o diferență când pacienții cu infecție, cancer sau boală autoimună înaintea chirurgiei au fost excluși din analiză. 

După ce aceste persoane au fost excluse, 12,3% dintre pacienții din grupul timectomie au dezvoltat o boală autoimună, comparativ cu 7,9% din grupul martor – risc de 1,5 ori mai ridicat.

În subgrupa pacienților la care producția de limfocite T și de molecule legate de sistemul imunitar a fost măsurată (22 în grupul timectomie și 19 în grupul martor, pe o perioadă postoperatorie medie de 14,2 ani), cei care suferiseră o timectomie au prezentat, în mod sistematic, o producție de noi limfocite T inferioară pacienților-martor și niveluri mai ridicate de molecule proinflamatorii în sânge. 

Scadden și echipa sa încearcă la ora actuală să evalueze vigoarea relativă a timusului și să stabilească legătura dintre nivelul de activitate al glandei și efectele asupra sănătății.