Carl Gustav Jung a construit, pentru a apăra regatul său conceptual, fortăreţe psihodinamice, apărate de o armată de arhetipuri. Una din ele este Umbra, situată pe un tărâm aflat la limita dintre conştient şi inconştient, ascunsă în penumbra ruinelor templelor lui Eros. Este locul unde se înghesuie traumele psihice, acele întâmplări nefaste ce contrariază starea de a fi bine. Făcute uitate, dar neşterse din străfundurile memoriei, refulate, sentimentele greu tolerabile aglu­tinează fragmente din Supraeu sau Sine formând aşa-numitele complexe din care izvo­răşte reacţia timică cu două grupe de compo­nente. Prima grupă, hiperstenică, cuprinde ostilitatea, incriminarea şi intoleranţa care, blocate existenţial, virează în cea de-a doua grupă, aste­nică: deziluzia, depri­marea şi resemnarea. Acestea din urmă îşi găsesc eşapamentul în simptomele de organ, ele fiind acuzele cu care mulţi pacienţi se prezintă la medic.(…)