Spațiului de artă contemporană M2, găzduit în Clinica Medicală
II din Cluj-Napoca, găzduiește, până spre finalul lunii februarie, expoziția de
grafică „Tza-da-rada“, una din expozițiile cu trimitere directă și repere
memorabile, cu care prof. dr. Dan Dumitrașcu, șeful clinicii, și Călin
Stegereanu ne-au obișnuit. Autorul expoziției, Ovidiu Petca, este un
nume însemnat al graficii românești, un om cu o plurivalență admirabilă:
redactor artistic la „Tribuna“, organizator al expozițiilor internaționale de mail
art și al expoziției de grafică contemporană „Tribuna Graphic“, ilustrator
de cărți și multe altele.
Expoziția „Tza-da-rada“ apropie de marele poet și eseist Tristan
Tzara (1896–1963), românul evreu născut la Moinești sub numele de Samuel Rosenstock, artist universal de numele căruia se leagă
Dada, mișcarea artistică nihilistă și anarhică născută în Cabaret Voltaire din
Zurich.
„Tza-da-rada“ îndreaptă atenția spre Tristan Tzara prin nouă
fețe umane, fețele omului cerebral, profund în analize, original în creații și
în organizarea de evenimente artistice, deschis noului – o alăturare fericită
cu Brâncuși, Enescu, Marcel Iancu, Benjamine Fondane, Paul Celan și Eugen
Ionescu.
Dincolo de scrisul care provoacă bună dispoziție stă analistul
lucid, gânditor, supus sorții, dar deloc resemnat. Acesta este adevăratul
Tristan Tzara, în nouă ipostaze elocvente, printr-un desen sigur și sensibil.
Linia generală și cromatica aparte, cu asocieri îndrăznețe, dar
echilibrate, simbolurile clar exprimate, toate îi sunt utile lui Ovidiu Petca
pentru a-l surprinde pe omul Tzara în complexitatea sa. Este experiența
acumulată de însuși Ovidiu Petca în timp, un mod personal de a compune cadre
din care nu lipsesc privirea, atitudinea, gestul, atenția.
Concepția artistului despre portret este una cunoscută,
valoroasă, cum valoroasă este și creația lui Tzara: de la „Prima aventură
cerească a domnului Antipyrine“ la „Douăzeci și cinci de poeme“ sau „Cinema –
calendar al inimii albastre”, lucrări ce definesc un veritabil „campion al
negației“ (aprecierea este a reputatului Ion Pop), cu sau fără ghilimele, un
campion de o spontaneitate și prospețime frapante.