La 14 noiembrie 2012, s-a desfăşurat, la
Cluj, a doua întâlnire (din acest an universitar) a Atelierului de Filosofie şi
Antropologie Medicală găzduit de Clinica Medicală II, prin bunăvoinţa prof. dr.
Dan L. Dumitraşcu. Aşa cum ne-a obişnuit din 2009, organizatorul acestui cerc
de discuţii pe teme conexe medicinii, conf. univ. Király V. István (de la
Catedra de filosofie sistematică, Universitatea „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca) a
avut invitaţi care au provocat audienţa, descriind experienţa unui medic
european voluntar timp de trei luni în Camerun.
Prezentarea a fost deschisă de conf. univ. Magyari Nándor László (de
la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea „Babeş-Bolyai“),
care a prezentat date generale referitoare la Camerun (istorie, geografie,
religie, administraţie). Ulterior, dr.
Túróczi Ildikó (medic primar medicină de familie, cu multiple alte formări
– adictologie, acupunctură, psihodramă) a descris modul în care se practică
medicina alopată şi cea tradiţională în Camerun şi apoi a împărtăşit audienţei
propria experienţă, trăită în comunitatea Esu, situată în nord-estul acestui
stat.
Fostă colonie germană, britanică şi franceză,
stat independent din 1960, Camerunul este o republică centralizată, cuprinzând
circa 50 de „regate“ (fondom). În
Camerun trăiesc aproximativ 230 de popoare şi triburi diferite şi se vorbesc
peste 250 de limbi native (tribale). Există două limbi oficiale: franceza şi
engleza.
Una dintre particularităţile Camerunului o
constituie sincretismul religios-ritual şi medical. Noţiunea de sincretism
reprezintă mixtiunea specifică a unor elemente culturale fundamental diferite
între ele, cum ar fi contopirea unor credinţe religioase diferite, respectiv
mixarea ritualurilor aferente acestora. În comunitatea din Esu, religia şi
ritualurile creştine se întrepătrund cu elementele vechilor credinţe (în
spiritele strămoşilor) local-tribale. Rezultă ritualuri mixte, specific
centro-africane. Spre exemplu, ceremonia religioasă începe cu o scurtă slujbă
catolică şi continuă cu muzică şi dansuri tradiţionale, ceremonia de
înmormântare poate fi mixtă – slujba catolică urmată de obiceiuri tradiţionale
extrem de interesante, cum ar fi
dansul măştilor sau reluarea unor obiceiuri
din viaţa defunctului. În cazul căsătoriilor, poate fi practicat în acelaşi
timp catolicismul şi poligamia. Credinţa fundamentală în Dumnezeu coexistă cu
cea în spiritele rele sau bune ale strămoşilor. Din datele oferite de autorii
prezentării, a rezultat că apartenenţa religioasă a populaţiei din Camerun este
de 40% creştini, 20% musulmani şi 40% tradiţionalişti (nativi). În mod
specific, majoritatea celor care se declară creştini practică în acelaşi timp şi
ritualurile vechii credinţe spirituale (sincretism religios).
Sincretismul medical se referă la existenţa şi
practicarea în acelaşi timp a medicinii alopate şi a celei tradiţionale.
Medicina alopată este modest reprezentată, neexistând un sistem naţional unitar
de acordare a serviciilor medicale şi nici măcar un sistem privat care să
acopere toate provinciile ţării. Serviciile medicale sunt scumpe, costul unei
consultaţii reprezentând aproximativ venitul unei familii pe o lună
calendaristică (aproximativ cinci euro). Probabil acesta este unul dintre
motivele pentru care persistă practicarea medicinii tradiţionale. „Traditional doctors“ sunt practic vrăjitori,
care explică boala prin prezenţa spiritelor rele, vindecarea fiind produsă de
spiritele bune ale strămoşilor, care sunt invocate şi chemate de medicul tradiţional.
Acesta are rolul de mediator între bolnav şi lumea spiritelor. Actul medical
constă în ritualuri şi tehnici simbolice, care nu au legătură cu manifestările
bolii.
Autorii prezentării au realizat un
paralelism între sincretismul medical şi cel religios-ritual, ambele întâlnite
în această comunitate tribală, organizată în aşa-numitul regat (fondom) Esu. A rezultat o interesantă
expunere antropologică, condimentată cu fotografii şi filme sugestive efectuate
de dr. Túróczi Ildikó în timpul perioadei de voluntariat în comunitatea
respectivă. Imaginile au ilustrat ritualuri de înmormântare, organizarea locuinţelor,
bisericilor, modestul dispensar „clasic“ sau misticul loc de tămăduire unde
profesează doctorul tradiţional. Pentru a reconstitui atmosfera fondomului Esu,
dr. Túróczi Ildikó a adus şi un instrument muzical tradiţional african, care a
reprezentat o atracţie pentru cei prezenţi.
Interesant este că, pentru reuşita în
vindecare, populaţia din Esu apelează în egală măsură atât la „medicii tradiţionali“,
care practică aşa-numita „vrăjitorie modernă“, cât şi la medicii alopaţi
(bineînţeles, dacă au resursele financiare necesare sau dacă au medici
voluntari în comunitate). Esenţa experienţei împărtăşite de dr. Túróczi şi concluzia
prelegerii a fost că modalitatea de vindecare cu cele mai mari şanse de reuşită
în acea comunitate este cea care are la bază medicina modernă, fără a
subestima, delegitima ori decredibiliza în întregime rolul „medicilor tradiţionali“
sau al „vrăjitoriei moderne“. Imaginea-simbol care îmi persistă în memorie în
urma conferinţei este cea a unui copil preşcolar bolnav de parazitoză, care
purta două amulete în jurul gâtului, semn că părinţii l-au dus la medicul tradiţional,
dar care fusese adus şi la cabinetul medical, pentru a primi tratament
antiparazitar.
Discuţiile care au rezultat în urma
prelegerii au fost interesante şi s-a dezbătut inclusiv rolul placebo pe care
îl pot avea practicile medicale tradiţionale. O altă concluzie a constat în
aprecierea muncii medicilor de pe alte continente, care au lucrat ca voluntari
în acele comunităţi.
Aşteptăm cu interes şi următoarele sesiuni
ale Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală, la care organizatorii îi
invită să participe pe toţi cei interesaţi de prelegeri din domenii aflate la
confluenţa între medicină şi ştiinţele socio-umane. Mai multe informaţii puteţi
găsi pe site-ul Atelierului: http://www.afsam.eu,
unde pot fi accesate şi înregistrările conferinţelor trecute.
