Mai întâi, tema cărţii e o considerare dimpreună a unor manifestări cotidiene despre care apar multe informaţii, s-au scris destule articole, însă cercetările continuă să rămână cumva marginalizate. Cel mai adesea, asemenea abordări sunt integrate în mari capitole de specialitate sau în domenii extraştiinţifice cum ar fi: literatura, filosofia, artele plastice. Sunt mai puţine interpretările dintr-o perspectivă medicală ca „semne“ în sine ale stării de sănătate sau boală, într-o lume în care, s-a spus, „totul este semn“. Tratarea interdisciplinară a unor astfel de „semne“ de către dl prof. dr. Jean Askenasy, face ca, după aprecierea dlui acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, această carte să fie la fel de atractivă şi pentru specialişti şi pentru un public mai larg, care găseşte o informaţie riguroasă scrisă într-un stil care „te face să nu o laşi din mână“. Dl acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, semnatarul prefeţei acestei lucrări, consideră chiar că, din titlu, cartea nu pare a fi una de medicină, dar parcurgând cuprinsul, cititorul se va dumiri. „Cartea este o lucrare de ştiinţă, dar este scrisă atât pentru specialişti, cât şi pentru un public larg… O asemenea carte nu poate fi scrisă decât de cineva care se bucură de erudiţie profesională, de o vastă cultură generală şi de un simţ al umorului dezvoltat.“

   Se face însă că tocmai această calitate îi conferă un anume grad de vulnerabilitate, fiecare cititor, în funcţie de specializarea şi orizontul său de cultură, putând veni cu alte informaţii sau interpretări. Aşa s-a întâmplat şi la lansarea cărţii dlui prof. Jean Askenasy, care s-a transformat, practic, într-o dezbatere. Începutul l-a făcut acad. Solomon Marcus, care, după aprecierile laudative aduse cărţii, folosind celebrul „dar“, a deschis seria unor idei şi sugestii ce ar putea duce la elaborarea unui tratat ştiinţific în toată regula. Se impune o observaţie: ideile şi sugestiile au fost din partea unui semiotician şi mă gândeam la ce ar fi putut spune, între alţii, un fiziolog, un neurolog, un scriitor sau, de ce nu, un filosof. A ilustrat-o cu brio un economist, dl Aurel Vainer, deputat, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Atmosfera a fost cumva destinsă de intervenţia dlui Dan Lăzărescu de la Editura „Viaţa Medicală Românească“, redactorul cărţii, care ne-a spus povestea acesteia, la a cărei elaborare s-a folosit din plin avantajele tehnologiei moderne. Faptul este de reţinut dacă ţinem seama, între altele, de numeroasele ilustraţii care au pus probleme de tehnoredactare.

   După cutumă, cuvântul din urmă a fost al autorului, care a reiterat drumul acestei cărţi de la ideea de inspiraţie existenţialistă la apariţia ei, lăsându-ne să înţelegem că suntem în faţa unui prolog pentru o disciplină ştiinţifică nouă, care, atentă la „pulsul“ manifestărilor cotidiene, să ofere informaţii şi idei pentru o medicină de tip holistic.

   Manifestarea a fost onorată de prezenţa unor personalităţi ale vieţii politice, diplomatice, ştiinţifice şi intelectuale, între care amintim pe prof. Emil Constantinescu, foştii ambasadori – dna Maria Valeria Stoica şi dl Radu Homescu, dl prof. dr. Vasile Cândea, preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă, scriitorul Dinu Săraru, membri ai redacţiei „Viaţa Medicală Românească“, medici şi un numeros public. Împreună au creat o atmosferă de rigoare ştiinţifică şi de comunicare cordială, în care mai ales umorul ne-a întărit convingerea că are nu doar cunoscutele virtuţi terapeutice, ci şi de benefică apropiere între oameni.