Nivelul
resurselor alocate sănătății reflectă percepția societății românești față de
sănătate, declară prof. dr. Cristian Vlădescu într-un articol publicat în
primul număr al revistei Ro Health Review – Strategies, Economics &
More, din martie 2017. România, ca stat membru UE, ar trebui să aloce
minimum 8% din PIB către sănătate. Însă dincolo de resursele financiare
deficitare, România se confruntă cu probleme importante și la capitolul resurse
umane. Țara noastră nu are încă o strategie de resurse umane în sănătate, de o
planificare coerentă în ceea ce privește pregătirea și retenția cadrelor
medicale, precum și de predictibilitate în promovarea profesională și
dezvoltarea carierei, explică în continuare acesta.
Toate
aceste schimbări au nevoie de timp și nu țin de voința sau puterea unui singur
ministru al sănătății. 26 de miniștri s-au schimbat în sănătate în cei 27 de
ani scurși de la Revoluție. Succesiunea frecventă a miniștrilor descrie un
cadru perfect în care schimbările au împiedicat schimbarea. Schimbarea cea
mare, de care sistemul de sănătate avea și are, în continuare, nevoie. Prof.
dr. Cristian Vlădescu consideră că soluția este elaborarea unei Strategii
naționale în sănătate, asumată politic și independentă de modificările din
conducerea ministerului. Primul număr al revistei Ro Health Review propune o
radiografie a sistemului de sănătate românesc, văzut prin ochii celor care au
fost la un moment dat la cârma acestuia. Problemele identificate de aceștia se
suprapun aproape în totalitate: cadrul instabil și impredictibil, finanțarea
deficitară, management ineficient, probleme cu infrastructura medicală.
În
aprilie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 95 privind sistemul medical – ne
amintește conf. dr. Corneliu-Florin Buicu, președinte al Comisiei pentru
sănătate și familie. De atunci și până în prezent, aceasta a suferit peste
1.300 de modificări. Încercările reale de reformă se împiedică astfel de lipsa
de predictibilitate a sistemului, crucială în stabilirea unei politici în
sănătate. Pentru a începe o reformă reală, este nevoie de o nouă lege a
sănătății, de un cadru legislativ bine pus la punct, funcțional, bazat pe un
consens între toți factorii implicați, astfel încât să se poată asigura
continuitatea și coerența în implementarea măsurilor proiectate – afirmă
acesta.
România are nevoie, fără îndoială, de o
strategie în domeniul sănătății, care să susțină o reformă majoră a sistemului,
însă această strategie ar trebui integrată într-un cadru mai extins, consideră
prof. dr. Daniela Bartoș, fost ministru al sănătății în perioada decembrie 2000
– iunie 2003. Tot ce se întâmplă în mediul social are proiecție în sănătate, de
la alimentația necorespunzătoare la prevalența hipertensiunii sau diabetului în
rândul populației. Toate aceste aspecte trebuie luate în considerare atunci
când se pregătește o strategie pe termen lung în sănătate. Ministerul Muncii și
consiliile locale ar trebui să fie implicate în procesul de elaborare al
reformei în domeniul sănătății.