Zincul este cofactor pentru mai mult de 300 de enzime și este implicat în aproape toate procesele metabolice. Aproximativ 2.800 de proteine umane sunt legate de zinc, ceea ce îi conferă funcții catalitice și structurale. Fiind implicat în sinteza proteinelor, este esențial pentru procesele de creștere și de diviziune celulară.

Când vine vorba despre deficiența de zinc, aceasta afectează în primul rând sistemele celulare cu rate ridicate de diviziune, cum ar fi pielea, mucoasele, sistemul hematopoietic și sistemul imunitar. 

Alimentația din zilele noastre, agricultura intensivă și dietele nepotrivite sunt factori care duc la deficiență de zinc. Persoanele cu menstruații abundente, pacienții cu patologii infecțioase sau oncologice, vârstnicii sau consumatorii de alcool prezintă adesea deficit și necesită suplimentarea aportului de zinc.

Acest oligoelement este important pentru susținerea sistemului imunitar, deoarece reglează funcțiile celulelor imunitare înnăscute și adaptative, susținând un răspuns imun echilibrat. Pacienții necesită adesea cantități suplimentare de zinc, mai ales în perioadele cu infecții virale sau bacteriene. 

În practica medicală curentă, nu ne temem de excesul de zinc: un nivel adecvat este benefic pentru evitarea infecțiilor acute de căi respiratorii. În plus, organismul are o mare capacitate de a regla homeostazia acestuia. Homeostazia zincului este asigurată prin echilibrul dintre absorbția zincului exogen și reabsorbția zincului endogen, pe de o parte, și excreția zincului endogen, pe de altă parte.

Mecanismele prin care zincul contribuie la funcționarea sistemului imun sunt performante. Organismul uman poate tolera un aport mai mare, de până la zece ori, deoarece este capabil să mențină homeostazia. Practic, se ajustează absorbția intestinală și excreția pentru a menține un nivel stabil de zinc în sânge și țesuturi.

Sursele alimentare de zinc sunt diverse și cu randament diferit. Există alimente bogate în zinc (ficat, carne, pește, fructe de mare, lactate), dar și alimente cu conținut sărac (fructe, legume, cereale, nuci). 

Trebuie reținut că doar 20-30% din zincul provenit din alimente va fi absorbit.

Dozele necesare de zinc diferă în funcție de vârstă, sex, etapă a vieții și dietă.

Ca distribuție în organism, se observă concentrații crescute în păr, la nivelul ochilor, în organele de reproducere masculine și în oase. 98% se concentrează intracelular (2-3 g), iar 1% se găsește în sânge (unde 80% se află în eritrocite, iar zincul plasmatic se leagă într-un procent redus de albumină).

Deficiența de zinc apare atunci când există un aport inadecvat sau o absorbție scăzută. La fel se întâmplă dacă pierderea este semnificativă sau dacă nevoile de zinc sunt crescute.

Printre grupele la risc de a dezvolta deficiență de zinc sunt: copiii, vârstnicii, femeile însărcinate sau cele care alăptează, sportivii, persoanele cu diete dezechilibrate, consumatorii cronici de alcool, persoanele cu afecțiuni gastrointestinale, pacienții cu patologii asociate ce necesită diuretice, pacienții cu DZ2 sau BCR în stadiu de dializă.

Deficiența de zinc produce manifestări multiple, nespecifice:

Deficiența ușoară până la moderată – la început, are loc afectarea funcției imunitare, ceea ce duce la susceptibilitate crescută la infecții chiar și în cazul unui deficit minor. Printre altele apar simptome precum: dermatită, căderea părului, întârzierea vindecării rănilor, scăderea simțului mirosului și gustului, pierderea apetitului.

Deficiența severă (asociată cu acrodermatita enteropatică) – printre manifestările posibile enumerăm: leziuni cutanate și ale mucoaselor, dermatită, întârzierea vindecării plăgilor, căderea severă a părului (alopecie), diaree, orbire nocturnă (nictalopie), disfuncții neurologice.

Să nu uităm că zincul are un rol important în păstrarea funcției tiroidiene. Utilizarea optimă a insulinei endogene este, de asemenea, influențată de un eventual deficit de zinc.

Există studii care validează utilitatea zincului dacă este administrat în primele 24 de ore ale răcelilor comune. Simptomele infecțiilor de tract respirator superior sunt mai puțin intense și de durată mai scurtă. Tratamentul cu zinc crește semnificativ proliferarea limfocitelor T și răspunsul imun, mai ales la persoanele cu deficit (de exemplu, vârstnici), fapt confirmat prin studii clinice randomizate. 

Material realizat cu sprijinul Worwag Pharma România