Dorinţa de a putea urma un rezidenţiat a fost mereu semnalată în rândurile medicilor stomatologi. Prezenţa absolvenţilor la examenele de rezidenţiat demonstrează elocvent acest lucru. Numărul mare de candidaţi s-a menţinut de-a lungul anilor. O evaluare a prezenţei la examenul de rezidenţiat pentru ocuparea unui loc la o specialitate medico-dentară în perioada 2019–2024 ne arată acest lucru (Grafic 1). Numărul maxim de candidaţi înscriși în ultimii șase ani a fost înregistrat în 2020, respectiv 3.009, iar cel mai mic a fost 2.159, în anul 2022. Media de concurenţi din această perioadă a fost de 2.482,66 – un număr semnificativ mai mare decât cel al absolvenţilor dintr-o promoţie. 

Medicii stomatologi își desfășoară activităţile profesionale în proporţie de peste 90% în sistem privat, în cabinetele proprii sau în cabinetele stomatologice ale unor colegi. Pentru ei nu există obligativitatea obţinerii unei specialităţi pentru a putea profesa. Ei nu beneficiază de venituri sub formă de salarii mai mari după obţinerea titlului de medic specialist, pentru că în cele mai multe cazuri „salariile” și le dau singuri, prin munca prestată în propriul 
cabinet. Și totuși, foarte mulţi stomatologi doresc să facă un rezidenţiat. Este tot mai des semnalată prezenţa situaţiilor existente de mult la Medicină, respectiv urmarea unui al doilea rezidenţiat, care se face cu plată.

Număr constant de candidaţi

Numărul de candidaţi la rezidenţiatul pentru specialităţi medico-dentare raportat la centrele universitare s-a menţinut în proporţii echilibrate, care reflectă în mare măsură cifra de școlarizare a universităţii respective (Grafic 2). Numărul de absolvenţi care susţin examenul de intrare în rezidenţiat din fiecare centru universitar este mult mai mare decât numărul de absolvenţi din promoţia anului respectiv. Adesea este chiar dublu sau mai mult decât atât faţă de numărul celor care promovează licenţa în acel an.

Ce determinare au absolvenţii facultăţilor de stomatologie pentru a dori să devină medici  specialiști, chiar dacă ei pot profesa cu drepturi depline și fără să obţină acest titlu? Pentru un medic stomatolog, rezidenţiatul este o opţiune, nu o obligaţie. Cauzele sunt mai multe. În primul rând, titlul profesional de medic specialist este atractiv și dorit, mai ales sub raport comparativ cu colegii lor de la Medicină. Pentru pacienţi, un medic specialist este mai credibil și este considerat mai bine pregătit decât un medic fără specialitate. Apoi, numărul deja excedentar de medici stomatologi în centrele universitare, număr care crește în continuare, are ca una dintre consecinţe dificultatea de a dobândi pacienţi noi. Practica medicală efectuată într-o clinică este o oportunitate de apreciat pentru a câștiga pacienţi noi. O compensaţie și un ajutor în acest sens este perioada de rezidenţiat într-un centru universitar.

Venit atractiv

Salariul medicului rezident este un venit atractiv și de mare ajutor pentru un medic stomatolog tânăr, care urmează să-și deschidă un cabinet. Un alt argument important este modul în care este reglementată asistenţa de medicină dentară în sistemul de asigurări sociale de sănătate în România. Un medic stomatolog fără specialitate poate contracta cu o casă de asigurări de sănătate servicii de medicină dentară cu 20% mai mici decât un medic stomatolog specialist și cu încă 20% mai puţin ca un medic primar. Nu în ultimul rând, este de luat în considerare dorinţa de a dobândi cunoștinţe de specialitate, deprinderi și abilităţi noi, care nu au putut fi obţinute în perioada studenţiei. Practica efectivă la pacient a studentului este încă mult deficitară. În schimb, rezidentul medic stomatolog are dreptul de practică și accesibilitatea la pacienţi este asigurată. 

 Impactul asupra pieței de servicii de Medicină dentară generat de creșterea numărului de medici stomatologi specialiști este deja evident și se va accentua cu timpul.