Pictura
rusă a început să se manifeste odată cu creştinarea cneazului Vladimir şi
convertirea ruşilor la credinţa creştină, în anul 988. Icoana reprezintă
exprimarea în pictură a învăţăturii creştine, iar în Rusia, şcoala de pictură a
icoanelor, de tip bizantin, s-a manifestat pe la începutul secolului al XI-lea.
Cunoscute au devenit şcolile iconografice de la Novgorod şi Moscova sau Paleh,
precum şi cele aparţinând stilului Stroganov. Toate aceste stiluri pot fi
admirate în creaţiile expuse în cadrul expoziţiei „Între Est şi Vest“, deschisă, până la 28 aprilie, în sălile
Kretzulescu ale Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR).
Vizitând expoziţia, aflăm că dezvoltarea
primei Şcoli de pictură – cea kieviană – a apărut în urma invaziei mongole din
1240, după care centrul artistic al icoanelor s-a mutat la Pskov şi Novgorod.
În şcoala de la Novgorod, în secolele XIII-XVI, s-a dezvoltat o artă de tradiţie
bizantină, însă tendinţa imitativă a căpătat o fluiditate a desenului mai pregnantă
şi o cromatică mai strălucitoare. Exemple reprezentative sunt „Arhanghelul
Mihail“
şi „Arhanghelul Gavril“, ambele din secolul al XVI-lea, ce par a fi
create de acelaşi artist – aceleaşi figuri alungite, aceleaşi veşminte roşii şi
aripi negre.
De la aceeaşi Şcoala de la Novgorod, admirăm,
într-o vitrină, două componente ale unui triptic, intitulat „Deisis“ (din
grecescul „Rugăciune“), datând din secolul al XVIII-lea. În aripa stângă sunt
reprezentaţi proorocii Isaia şi Ilie, Sf. Ioan Evanghelistul, Sf. Petru,
Arhanghelul Mihail şi Maica Domnului, pe când în aripa dreaptă apar Sf. Alexe,
omul lui Dumnezeu, Sf. Maria Egipteanca, Sfinţii Cosma şi Damian, doctori fără
de arginţi, precum şi Sfinţii cneji Boris şi Gleb, deci o lucrare cu profund
caracter rusesc.
Şcoala de la Moscova a debutat la începutul
secolului al XIV-lea, iconografii hrănindu-şi arta din tradiţiile bizantine şi
din fidelitatea faţă de învăţăturile bisericii. Personalităţi precum Teofan
Grecul, Rubliov sau Dionisie au marcat arta rusă până spre sfârşitul secolului
al XIX-lea. În expoziţie găsim creaţii aparţinând unor iconari necunoscuţi ai Şcolii
de la Moscova – o lucrare timpurie (sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul
secolului al XVI-lea), ce reprezintă o „Scenă din Evanghelia lui Matei“, precum
şi „Sf. Ioan Precursorul“ cu ferecătură din argint, de prin 1878. „Prea
Cuviosul Maxim 
Mărturisitorul din Athos“ este o icoană care atrage atenţia şi
prin ferecătura cu pietre semipreţioase.
Tot din Şcoala de la Moscova admirăm şi
câteva lucrări originale – veritabile miniaturi în „Tripticul de călătorie“ din
cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în casete de bronz, un
„Iconostas portativ“, alcătuit din 14 panouri, plus unul central mai mare,
fiecare panou conţinând patru rânduri de medalioane, lăsându-ţi impresia că te
afli în faţa altarului unei biserici.
Şcolii din nordul Rusiei îi aparţine un alt
„Iconostas portativ“, cu aproape aceeaşi alcătuire ca şi cel precedent.
Pictorii stilului Stroganov au gândit crearea
icoanelor ca pe o artă care a durat în secolele XVI-XVII. Familia Stroganov a
încurajat artiştii care s-au instalat în nord-estul Rusiei, dar şi-au pus arta
în slujba ţarului şi a familiei imperiale de la Moscova. Lucrările lor erau de
dimensiuni mici, cu tehnică specifică miniaturii şi detalii de un deosebit
rafinament. Un exemplu extrem de grăitor al acestei şcoli îl găsim, în cadrul
expoziţiei, în migăloasele miniaturi, pline de virtuozitate şi eleganţă
decorativă de pe clasicele panouri dintr-un „Iconostas portativ“ de la începutul
secolului al XVII-lea, montat în casete de bronz.
În secolul al XVIII-lea, prin schisma din
biserica rusă şi prin impunerea, din partea ţarului Petru cel Mare, a stilului
apusean, a început declinul artei icoanelor, ceea ce i-a obligat pe unii iconari
să se retragă spre marginile imperiului, în centre noi, precum pravoslavnicul
sat Paleh. Din această şcoală, la Bucureşti avem câteva reprezentări de referinţă,
tot miniaturi, precum „Glorificarea Fecioarei“ (65 de medalioane), „Învierea
lui Iisus“ (14 medalioane) sau o icoană ca un iconostas în miniatură (şase
registre).
Şcolii ruse îi mai aparţin şi alte
„tripticuri de călătorie“, încastrate în casete de bronz, cât o cărticică,
reprezentând scene cu Sf. Nicolae, alte icoane cu Iisus sau „Maica Domnului cu
Pruncul“, una într-o ferecătură de argint cu perle şi pietre semipreţioase, dar
şi o lucrare în ulei pe lemn (toate celelalte fiind tempera pe lemn) foarte
originală ca tematică – „Cneazul Alexandru Nevsky între Apostolul Pavel şi Sf.
Alexe“, cu o elaborată ferecătură din argint.
Putem concluziona că iconarii ruşi au
dovedit imaginaţie, reuşind să impresioneze prin forţa imaginilor care redau
puternice caractere omeneşti pe chipurile pline de distincţie ale sfinţilor
zugrăviţi cu tuşe sigure ale penelului.
Trecând la pictura de şevalet, la începutul
secolului al XIX-lea, aceasta a ajuns la o sincronizare cu mişcări şi curente
europene, ai căror reprezentanţi de vârf au studiat în centre europene de marcă,
dar şi
la Sankt Petersburg şi Moscova. Portretistica rusă este reprezentată în
expoziţia din Capitală de lucrări ale unor artişti precum Tropinin, Darienko,
Kuzneţov, Serov, Lemoh, Makovski.
Peisajul rusesc, de multe ori cu personaje,
este redat când cu romantism, când cu realism în pânzele lui Repin, Levitan,
Gorbatov, Makovskaia etc., dar şi peisaje marine, în care excelează Aivazovski.
„Dansul rusesc“ al lui Maliavin impresionează prin tumultul culorilor foarte
vii, aşa cum „Interiorul caucazian“ al lui Şacilov cucereşte prin exotismul
ambianţei.
Orice teme ar aborda, pictorii ruşi zugrăvesc
figuri de oameni importanţi sau simpli (cerşetori, haiduci, luptători), ori
redau cu pasiune farmecul peisajelor, al naturii Rusiei sau figurile exotice
care aparţin diferitelor popoare de pe teritoriul imperiului.
Readucerea în faţa vizitatorilor de astăzi a
celor 31 de icoane şi 59 de picturi din patrimoniul rusesc al MNAR este o iniţiativă
binevenită, demnă de laudă.
