Tatiana Morari scria că „investigaţia psihosomatică necesită o descriere detaliată și precisă a proceselor fiziologice corelate”. Afirmaţia a fost evidenţiată și cu prilejul Conferinţei Naţionale de Medicină Psihosomatică, desfășurată în 18 și 19 octombrie, la Cluj-Napoca. În cadrul reuniunii, organizată de Societatea Română de Medicină Psihosomatică, au fost prezentate 27 de tablouri clinice. Toate au accentuat ideea că, în timp, corpul devine scena unor lupte interioare și exterioare. Boala trebuie înţeleasă, analizată și transpusă în practica medicală curentă respectând pașii: stabilirea diagnosticului, a tratamentelor și reinserţia socială a celui suferind. 

Tablourile clinice au fost prezentate în patru sesiuni știinţifice. Acestea au debutat cu o serie de discuţii despre steatoza hepatică, de la stil de viaţă la tratament, simptome, culminând cu prezentarea unor tablouri clinice spectaculoase. „Domeniul psihosomatic este mai aproape de mit, un mit care trebuie descifrat de noi, la fiecare întâlnire. Psihosomatica ridică în continuare întrebări. Cert este faptul că rămâne un mod de abordare a suferinţei și înţelegere a bolilor. Psihosomatica are doi părinţi, o mamă somatician, un tată psihanalist”, a explicat prof. dr. Mircea Birţ. Și cum orizontul psihosomatic este extrem de bogat, dialogul medic-pacient devine crucial în stabilirea diagnosticului și a tratamentului. 

Explicarea inexplicabilului

O altă lucrare care a reţinut atenţia a fost cea dedicată relaţiei dintre Gastroenterologie și Psihiatrie. Majoritatea pacienţilor cu tulburări digestive funcţionale nu caută îngrijiri medicale imediate. Diagnosticele psihiatrice includ tulburări somatoforme, de anxietate, de dispoziţie. Dilema medicului ţine de explicarea inexplicabilului, înţelegerea pacientului devenind crucială. În discuţie intră și tulburările psihotice, frica de a rata diag­nosticul, echilibrul dintre organic și psihiatric, dar și percepţiile distorsionate pe care pacienţii le au despre Gastroenterologie. S-a adus în discuţie și importanţa sănătăţii mintale în Gastroenterologie, cu o concluzie unică: o mai strânsă colaborare între gastroenterologi, psihiatri și psihologi.

De interes au fost și dezbaterile privind eficienţa antispasmodicelor și antidepresivelor în sindromul de intestin iritabil, dar și cele despre implicaţiile psihosociale și emoţionale ale medicului din ATI. În acest context au fost dezbătute evenimentele care au avut loc la Spitalul „Sf. Pantelimon”, cu accent pe factorii stresori în ATI: alocarea patului când secţia e plină, discuţia cu aparţinătorii, standardele de compromis când resursele sunt limitate, efectul orelor de muncă asupra vieţii personale, teama de a greși, privarea de somn, relaţia cu managerul, relaţiile dificile cu stafful asistentelor medicale, conflictele secţiei ATI cu alte secţii, responsabilităţi multiple.

O sesiune aparte a fost cea dedicată masteranzilor, în care au fost abordate subiecte precum: burnoutul la asistente; anxietatea la stomatolog; calitatea vieţii și copingul în intestinul iritabil și boala inflamatorie intestinală; markerii salivari în stres, factori psihici în steatoza hepatică.