„Nu putem trăi într-un spaţiu a cărui
istorie nu o cunoaştem“ au fost cuvintele dlui conf. dr. arh. Gheorghe Vais în deschiderea conferinţei „Arhitectura clinicilor universitare din
Cluj: 1886–1903 – Spaţiul spitalicesc în concepţia arhitecţilor timpului“,
susţinute în cadrul unei şedinţe a Atelierului de Filosofie şi Antropologie
Medicală, la 21 martie a.c., la Clinica Medicală II. Întreaga conferinţă a fost
o plimbare „cu maşina timpului“ prin Cluj, înaintea şi în timpul construirii
clinicilor, participanţii făcând o scurtă „vizită“ prin cabinetele şi saloanele
multor clinici.
Bogaţii plăteau
spitalizarea săracilor
Până în sec. al XIX-lea, majoritatea unităţilor
sanitare erau reprezentate de spitale militare şi tabere pentru contagioşi
(ciumaţi, leproşi etc.). Printr-un decret imperial din 1820, Francisc I al
Austriei stipula misiunea spitalelor: „să trateze bolnavii săraci şi să
servească scopurilor didactice medicale“. Astfel, la spitalul de stat erau
trataţi gratuit doar bolnavii săraci, un pacient înstărit plătind costurile de
spitalizare pentru trei bolnavi nevoiaşi. În 1848, în Transilvania erau patru
spitale (la Cluj, Tg. Mureş, Sibiu şi Braşov), numărul total de paturi însumând
86.
Complexul clinicilor universitare din Cluj a
fost început la sfârşitul sec. al XIX-lea, în urma încheierii unui parteneriat între
Spitalul Naţional Carolina (numit după cea care a donat suma necesară
construirii spitalului, împărăteasa Carolina Augusta, „mama săracilor“) şi
Facultatea de Medicină a Universităţii „Ferencz József“, sub autoritatea
Ministerului Învăţământului şi Cultelor de la Budapesta.
Proiectul de construcţie a urmat planul
general tip „spital colonie“, după modelul spitalelor militare britanice, care îşi
răspândeau corturile pe specialităţi medicale cu scopul de a reduce răspândirea
infecţiilor. Realizarea construcţiilor s-a făcut în condiţii dificile, la baza
versantului nordic al dealului Feleacului, necesitând terasamente speciale şi
drenajul apei freatice.
Arhitectura clinicilor are un ton
renascentist, la modă în acea perioadă pentru instituţiile de învăţământ
(ferestre asociate sau individuale, cu boltă superioară, prezenţa brâurilor
care să delimiteze nivelurile clădirii etc.). Există puţine decoraţii, dar
intrarea se face prin portal, denotând eleganţă şi sobrietate.
Clinicile
universitare – primele clădiri electrificate din Cluj
S-a avut în vedere realizarea unui bun
iluminat natural şi a unui circuit continuu de aer proaspăt, printr-un sistem
tubular. Un aspect foarte important este dotarea complexului cu centrală
electrică proprie, clinicile universitare fiind primele clădiri electrificate
din Cluj-Napoca.
Clinicile au fost proiectate în două complexe,
situate la mică distanţă unul faţă de celălalt, la diferenţă de nivel:
complexul „de jos“, respectiv „de sus“.
În prima etapă de construcţii, s-au ridicat,
în complexul „de jos“, clădirile „Anatomia“ (pentru catedrele: anatomie umană,
patologică şi medicină legală) şi cea a Institutului de Fiziologie şi Igienă,
monumente arhitecturale ce dovedesc bugetul semnificativ alocat realizării lor.
În etapa a doua, fondurile de construcţie
s-au redus. Acum au fost realizate în acelaşi complex: Clinica de Naşteri şi
Ginecologie (în care funcţiona şi o scoală de moaşe, iar saloanele de lăuze au
fost organizate în aşa fel încât pătuţul nou-născutului să fie aşezat lângă
patul mamei),
Clinica de Boli Interne (dispunea chiar de sală de mese pentru
medici şi de încăperi destinate tratamentului hidro-balneologic), Clinica de
Chirurgie, Pavilionul Direcţiunii (conţinea integrată camera de gardă pentru
primirea urgenţelor), Pavilionul Gospodăresc (camera cazanelor şi a
generatoarelor, spălătoria, sterilizatorul central, bucătăria – pregătea cca
1.500 de porţii/zi), Pavilionul Bolilor de Piele şi Sifilis, Pavilionul Bolilor
de Ochi. Complexul mai dispunea de o capelă şi de o încăpere subterană pentru păstrarea
cadavrelor la temperaturi scăzute (cadavrele erau imersate în gheaţă până la
momentul disecării). Institutul de Anatomie primea pentru disecţii, în fiecare
lună, între cinci şi 20 de cadavre, provenite din penitenciare.
Ergoterapie în grădină
Complexul „de sus“ cuprindea Clinica de
Neurologie şi Psihiatrie. Pacienţii psihiatrici erau internaţi în pavilioanele
„bolnavilor liniştiţi“ sau „bolnavilor agitaţi“, formate din căsuţe asemănătoare
locuinţelor unifamiliale din acea perioadă, pentru ca bolnavul să nu se simtă
stingher în mediul spitalicesc. De Crăciun, tot personalul medical sărbătorea
la clinică, împreună cu pacienţii. Această zonă avea grădini cu straturi
(pentru ergoterapie), terenuri de sport şi multe zone verzi. Clinica dispunea şi
de pavilionul de observaţie, cu dotări interesante în scopul diagnosticării (cameră
pentru fotografierea pacientului, laborator pentru developare, saloane pentru
observarea comportamentului bolnavilor „treji“, în agonie, izolaţi).
Pavilionul bolnavilor „agitaţi“ şi grădina
aferentă erau îngrădite printr-un zid de doi metri, separându-se de restul
complexului. Pomii plantaţi în această grădină erau selectaţi astfel încât să
aibă scoarţa netedă şi coroana înaltă.
Directorul clinicii locuia în apropiere, într-o
vilă de o estetică aparte, construită din finanţe proprii, actualmente Clinica
de Neurologie Pediatrică a Spitalului de Copii.
Toate clinicile aveau ambulatoriu integrat,
o aripă destinată cercetării (amfiteatre, cabinete, laboratoare) şi una pentru
spitalizare. Fiecare clinică era condusă de un profesor, sub coordonarea căruia
lucrau doi-trei medici asistenţi, un medic stagiar şi doi-trei medici în curs
de specializare. Clădirile au fost proiectate cu coridoare lungi, pentru o uşoară
supraveghere din partea şefului instituţiei.
Direcţiunea spitalului dorea ca medicii bine
pregătiţi profesional să fie atraşi a munci în Cluj. În acest scop, a avut iniţiativa
de a construi vile tuturor medicilor spitalului, pe actualul teren al
Institutului Oncologic, proiect rămas nerealizat după Marea Unire.
Vastele
cunoştinţe ale dlui arh. Gheorghe Vais au făcut ca şedinţa Atelierului să fie încheiată
cu greu. Discuţiile s-au mutat în curtea clinicii, iar apoi au continuat în
timpul unei minunate plimbări de seară pe strada Clinicilor, constituind o
memorabilă aplicaţie practică pe teren.
