Cinema „Elvire Popesco” a găzduit săptămâna trecută avanpremiera peliculei „Almanah Cinema. Șase filme scurte”.

„Mi-am dorit să fac un «album» cu toate scurtmetrajele mele, apoi mi-am dat seama că există lucruri comune între ele, și anume faptul că sunt toate, într-un fel sau altul, non-narative sau în sensul în care naraţiunea, acolo unde există, nu e neapărat una tradiţională. În plus, sunt toate făcute cu materiale preexistente: caricaturi, jucării, documente de arhivă etc.”, a declarat Radu Jude în cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri care a urmat avanpremierei. „Legate” în ordine cronologică, începând cu cel mai vechi dintre ele, scurtmetrajele au fost astfel înșiruite încât să nu existe două filme cu imagini fixe unul după altul.

Dacă pozele ar vorbi...

Caricaturana, primul din seria de șase, se folosește de caricaturile lui Daumier, dându-le o nouă interpretare, după o idee de Serghei Eisenstein. Al doilea film, Potemkiniștii, are la bază povestea marinarilor de pe Crucișătorul Potemkin, care au primit azil politic în România, și este legat tot de Eisenstein, fiind gândit ca o glumă mai elaborată, unde conflictul apare ca urmare a unor confuzii de planuri istorice în care se plasează personajele.

„Există, bineînţeles, 1905, există momentul filmului lui Eisenstein (1925), există referiri la cel de-al Doilea Război Mondial, la perioada stalinistă din lume și din România, la anii ’80 și, evident, la prezent. (...) Mi s-a părut interesant că dacă personajele se plasează diferit sau inconștient, se raportează la un alt moment istoric [decât cel în discuţie], atunci apare un anumit tip de confuzie și de alunecare, care face ca dramaturgia să funcţioneze după alte criterii decât cele tradiţionale”, a explicat Radu Jude.

Cel de-al treilea scurtmetraj, Amintiri de pe Frontul de Est, realizat împreună cu istoricul Adrian Cioflâncă, este un proiect curajos care le reamintește spectatorilor de filmele... mute. Poate fi descris ca un readymade, care împletește imagini ale Regimentului 6 Roșiori, de pe Frontul de Est, cu fragmente din scrieri din acea perioadă: „Lipsa sunetului, (...) trebuie să recunosc, a fost foarte dificil de acceptat. (...) Încercând, împreună cu Adrian, să construim diverse coloane sonore, ba cu muzică, ba cu voice-over, ba cu un soi de ambianţă, am ajuns la un moment dat la concluzia că dacă vrei ca omul să fie atent la imagine, trebuie tăiat sunetul, pentru că sunetul parazitează imaginea”, ne-a mărturisit Radu Jude.

Imagini în oglindă

Extrem de interesant, Cele două execuţii ale Mareșalului prezintă în paralel imaginile documentare ale execuţiei Mareșalului Antonescu cu scena execuţiei recreată de Sergiu Nicolaescu în „Oglinda”. A pedepsi, a supraveghea, lansat în 2019, este, după cum precizează cineastul, un film despre felul în care Puterea se pune în scenă: o dată prin text, apoi prin imagine. Realizat pentru o galerie din Bruxelles, are la bază un set de imagini cu un poliţist din Slobozia, căruia li s-a adăugat un fragment din volumul „Amintirile colonelului Lăcusteanu”, de Grigore Lăcusteanu. „Titlul filmului în raport cu acesta e un fel de glumă. Deși pozele erau făcute de altcineva, e un fel de mod al Puterii de a se autoreprezenta”, a subliniat regizorul român.

Surprinzător și cu siguranţă inedit, Plastic semiotic (produs anul trecut) încheie seria celor șase scurtmetraje. Realizat doar cu jucării, filmul prezintă scene – unele chiar dure – pe care le întâlnim sau despre care auzim în viaţa de zi cu zi.

„Multe sunt jucării ale momentului, cumpărate de noi. (...) Apoi a fost ideea de a construi povești pornind de la Malraux, care spunea că principala caracteristică a artei moderne este de a nu povesti. (...) Am hotărât să filmăm cu obiective macro. Pentru mine, esenţa cinematografiei e să vezi ceva ce nu poţi să vezi cu ochiul liber, și atunci, filmând aceste obiecte, ai acces la un tip de reprezentare diferită de cea pe care o ai cu ochiul liber”, a explicat Radu Jude.

Aproape toate scurtmetrajele prezentate în „Almanah Cinema. Șase filme scurte” au fost selectate sau prezentate în festivaluri internaţionale de film.

Pentru 100 de minute de film, bugetul a fost de 10-15% din cel al unei pelicule de lungmetraj din România.