Parodontoza – sau boala parodontală – este o infecție cronică a structurilor de susținere ale dinților: gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar. Principala cauză de apariție a acesteia este acumularea de placă bacteriană și tartru la nivelul dinților și sub marginea gingiei.

Una dintre cele mai frecvente afecțiuni orale din lume, parodontoza evoluează lent și se instalează treptat. Lipsa durerii este principalul motiv pentru care parodontoza este diagnosticată tardiv. Ea are însă alte simptome pe care majoritatea oamenilor le ignoră sau le pun pe seama unor cauze minore.

„Parodontoza nu te doare până când este prea târziu. Acesta este marele ei pericol. Pacienții vin la cabinet cu dinți mobili sau cu infecții avansate și spun că nu au simțit nimic deosebit. Dar dacă ne uităm înapoi, semnele erau acolo – discrete, ușor de ignorat, dar prezente", atrage atenția dr. Răzvan Boberis, medic stomatolog.

Primul semnal care nu trebuie ignorat – și poate cel mai important – este sângerarea gingiilor. În stadiile inițiale ale bolii sângerarea apare doar la periaj sau la apăsare. În stadiile mai avansate însă , gingia poate sângera spontan, fără niciun stimul.

Gingiile roșii, umflate sau lucioase trebuie și ele să ne dea de gândit. Gingia sănătoasă are o culoare roz-pal, o textură fermă și un contur bine definit în jurul fiecărui dinte. Când culoarea virează spre roșu aprins sau violet, când gingia pare umflată, moale sau are un aspect lucios, acestea sunt semne clare de inflamație parodontală.

Halitoza poate fi și ea un semnal al parodontozei. Respirația urât mirositoare care nu dispare după periaj, folosirea apei de gură sau a aței dentare poate fi un semn al unei infecții parodontale active.

„Halitoza cronică este adesea o problemă parodontală mascată. Pacienții cumpără tot felul de produse pentru respirație proaspătă fără să trateze sursa problemei. Dacă respirația urât mirositoare revine constant, chiar și după o igienă orală corectă, acela este un motiv serios de consultație stomatologică.",  atrage atenția dr. Răzvan Boberis.

Un semn vizibil, dar frecvent ignorat este retracția gingivală. Aceasta expune rădăcina dintelui, care nu este protejată de smalț, ducând la sensibilitate dentară crescută la rece, cald sau dulce. De altfel, dacă dinții devin brusc sensibili la temperaturi sau la alimente dulci, fără o cauză aparentă (carie, tratament recent), sensibilitatea poate fi cauzată de retracția gingivală secundară parodontozei. 

Totodată, dacă observați că dinții s-au depărat sau au apărut spații pe care nu le aveai înainte, acestea pot fi, de asemenea, semne ale resorbției osoase avansate asociate parodontozei. De asemenea , în fazele incipiente ale parodontozei, pacienții pot resimți un disconfort vag la mestecat, o senzație că dintele „nu mai stă fix” sau că ceva s-a schimbat în modul în care dinții se întâlnesc. Acestea  sunt adesea puse pe seama stresului sau a bruxismului și ignorate.

Un gust persistent de sânge sau metalic în gură, chiar și în absența unui periaj recent, poate indica o sângerare gingivală subacută sau prezența unei infecții active la nivelul pungilor parodontale. Acesta reprezintă un semnal că în cavitatea orală există o sursă de sângerare sau infecție care necesită investigată, subliniază medicul citat.

În același timp, umflăturile localizate pe gingie, sensibile la atingere, care pot drena puroi, sunt semne ale unor infecții parodontale acute instalate pe un fond cronic. Apariția lor trebuie să trimită urgent pacientul la stomatolog.