Academicianul Virgiliu Niculae Constantinescu ar fi împlinit anul acesta, la 27 martie, 80 de ani, dacă în urmă cu doi ani nu ar fi pornit spre veşnicie. Comunitatea academică i-a adus un cuvenit omagiu într-o sesiune de comunicări în cadrul căreia au avut alocuţiuni: acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, acad. Gleb Drăgan, preşedintele Secţiei de ştiinţe tehnice, acad. Mircea Maliţa, prof. univ. Jean Frêne de la Universitatea din Poitiers, prof. univ. Ecaterina Andronescu, prof. univ. Paul-Dan Cristea, membru corespondent al Academiei Române, prof. univ. Sterian Dănăilă, prof. univ. Dumitru Preda, dr. Marius Piso şi prof. univ. Emil Constantinescu. Împreună au dimensionat personalitatea deosebit de complexă a acad. Virgiliu Niculae Constantinescu, un adevărat aristocrat al gândirii, pentru care excelenţa a fost un mod de a fi, consacrându-l în istoria ştiinţei, învăţământului şi diplomaţiei româneşti. În tot ceea ce a făcut, a respectat – cum afirma acad. Mircea Maliţa – decalogul etosului ştiinţific: probitatea, perseverenţa, modestia, măsura, moderaţia, dedicaţia, respectul

adevărului, meticulozitatea, precizia şi, mai presus de toate, munca.

    Calităţile de excepţie ale acad. V. N. Constantinescu au fost remarcate încă din anii tinereţii, când la numai 25 de ani, după obţinerea titlului de inginer mecanic cu specialitatea aviaţie, şi-a susţinut teza de doctorat. Cariera universitară şi-a început-o la Academia Tehnică Militară şi apoi la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde a parcurs toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent la profesor în disciplinele mecanica fluidelor, aerodinamică, materiale speciale şi fabricaţia maşinilor aeriene şi rachetelor, lubrificaţia hidrodinamică (tribologie). A susţinut cursuri şi la Mechanical Technology din Latham, New York, Rensselaer Polytechnic Institute din Troy, New York, la Universitatea din Poitiers, la INSA Lyon şi la Universitatea din Liège. Între 1990 şi 1992 a fost rector al Institutului Politehnic din Bucureşti şi în această calitate a fost preşedinte al Conferinţei naţionale a rectorilor din România. A desfăşurat o bogată activitate de cercetare, cu numeroase contribuţii originale recunoscute pe plan naţional şi internaţional, concretizată în 20 de cărţi, peste 200 de articole şi studii şi şapte brevete de invenţie. Meritele sale ştiinţifice de excepţie au fost recunoscute de Academia Română prin alegerea sa ca membru corespondent (1990), titular (1991) şi preşedinte (1994) al acestei instituţii emblematice a culturii şi ştiinţei noastre. A fost, de asemenea, ales membru al mai multor academii şi prestigioase instituţii ştiinţifice şi culturale internaţionale. Între 1997 şi 2003 a fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Belgia. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.