A devenit deja o tradiţie ca, omagiind Ziua
mondială a sănătăţii, Orchestra medicilor „Dr. Ermil Nichifor“ să ofere, la
Ateneu, un concert deosebit. Iar de această dată evenimentul a căpătat conotaţii
aparte, marcând Anul Verdi-Wagner printr-o gală în cadrul căreia ansamblul a
colaborat şi cu un cor al studenţilor medicinişti (pregătit de Tudor Ionescu),
la pupitru aflându-se, ca de obicei, Iosif-Ion Prunner. Şi parcă pentru a spori
anvergura momentului, în sală s-au aflat, pe lângă ministrul sănătăţii, Eugen
Nicolăescu, şi alte personalităţi din lumea medicală, dar şi renumita soprană
Angela Gheorghiu, alături de contratenorul Cezar Ouatu, şi soprana Maria Slătinaru-Nistor
(care, după cum a precizat prof. dr. Mircea Penescu în deschiderea programului,
a recomandat câţiva dintre soliştii serii) sau soprana Silvia Voinea.
Un public extrem de numeros (ca întotdeauna,
de altfel) a aplaudat, pe bună dreptate, secvenţele orchestrale şi corale,
pentru că ansamblurile au cântat cu acurateţe şi o disponibilitate parcă mai
accentuată ca altădată de a se implica în interpretarea unor pagini din creaţia
verdiană – uvertura la opera Forţa destinului,
corul din Trubadurul, uvertura şi
îndrăgitul „cor al sclavilor“ din Nabucco–, precum şi fragmente wagneriene – Preludiu(actul III) şi Marşul nupţial dinLohengrin, Preludiu la Parsifal sau
uvertura la opera Maeştrii cântăreţi din
Nürnberg (însă cu dezechilibre şi „zone confuze“). Dar toate acestea au
alternat, într-o succesiune echilibrată, cu arii abordate (şi) de tineri deja
binecunoscuţi şi, în general, apreciaţi de melomani şi de specialişti – tenorul
Ionuţ Hotea în Rigoletto (actul I şi
actul IV), etalând datele naturale generoase cu care a fost înzestrat, la care
ar fi timpul să adauge şi expresivitate şi elemente tehnice strict necesare
pentru a nu se „stinge“ rapid, şi
baritonul Ionuţ Pascu (de la Opera Naţională Bucureşti), glasul său amplu,
poate uşor umbrit de oboseală, cu acutele deficitare dintotdeauna, dar cu o
frazare frumoasă şi cumva sensibil în ariile din Don Carlo sau Tannhäuser.
Dar am ascultat şi solişti aflaţi la primii paşi pe scenă, soprana Bianca Mărgean optând pentru arii din Forţa destinului şi Tannhäuser, solicitând
nu doar o voce dramatică, ci şi capacitatea de a rezolva dificultăţile
scriiturii, numărându-se (dacă sunt bine cântate) printre preferinţele oricărui
iubitor de operă. Mezzosoprana Judit Kutasi a ales partituri „grele“, fie din Don Carlo, fie din Aurul Rinului, convingându-ne că are un timbru întunecat,
incisivitate temperamentală, linie adecvată (în special în Wagner), dar acut
strident. Tenorul Adrian Dumitru, la început de drum în descoperirea „tainelor“
cântului, a susţinut cu un glas sigur, plăcut, şi cu mult curaj, aria lui
Macduff din Macbeth.
O seară reuşită, cu muzică superbă, cu
interpreţi din generaţii foarte diferite, dar cu toţii dornici să realizeze
evoluţii performante, muzicienii în halate albe, cu experienţă sau în formare,
promovând cu consecvenţă solişti afirmaţi sau poate în debut alături de
orchestră, într-un program depăşind uneori posibilităţile celor implicaţi, dar
transmiţând spectatorilor o stare de bine „pentru minte şi suflet“, ceea ce, în
fond, mai ales venind din partea medicilor, devine cel mai important aspect, cu
atât mai mult cu cât tema Zilei mondiale din acest an a fost „Tensiunea
arterială şi implicaţiile acesteia“.
Astfel, la început de primăvară, sub semnul
unor compozitori de geniu, născuţi în urmă cu două secole, Orchestra medicilor şi
corul „Vox medicalis“, alături de solişti şi de dirijorul permanent, au onorat
un concert organizat de Fundaţia „Medicina şi muzica“ (preşedinte acelaşi prof.
dr. Mircea Penescu, deopotrivă concertmaestru al orchestrei), Filarmonica
„George Enescu“ şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, sub
egida Academiei Române şi prezentat agreabil de Simona Dragomir.