Editura Școala Ardeleană a publicat anul trecut, sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, lucrarea  „Semiologie și examen clinic neurologic”. Volumul este coordonat de prof. dr. Carmen Adella Sîrbu, titulara Disciplinei de Neurologie din Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”.

Prefațatorul cărții – o autoritate în materie prin nenumăratele sale contribuții privitoare la „cunoaștere” – prof. dr. Dumitru Constantin-Dulcan, inspirat sesizează faptul ca „René Descartes se afla într-o mare eroare când afirma că nu este nicio diferență între mașina inventată de om și creațiile naturii. Autorii volumului – ce au depus efortul de a scrie ABC-ul semiologiei și examenului neurologic – demonstrează cu acuratețe această diferență prin plenitudinea de informații, prin sesizarea elementelor specifice acestui fascinant domeniu al neurologiei“.

Tematica lucrării se circumscrie unor preocupări mai vechi ale coordonatoarei cărții, care a inclus nenumărate studii, dar și monografii, referitoare – în final – la pregătirea de bază a viitorilor specialiști neurologi, începând chiar din studenție.

Mărturisesc că, student fiind, am fost „fermecat” de acuratețea diagnosticului clinic neurologic prin comparație cu diagnosticul suferinței chirurgicale abdominale (abdomenul – recunoscuta „cutie a Pandorei!”) și cu diagnosticul „pediatric”, unde pacientul aflat îndeobște la prima extremă a vieții, mai întotdeauna nu era de ajutor specialistului.

Și la unii, și la cei ceilalți – mă refer la specialiștii neurologi și pediatrii – având de consultat pacienți aflați la începutul sau sfârșitul vârstei biologice, adeseori greu cooperanți, anamneza nu le oferea nici unuia, cel mai adesea, ajutor și suport diagnostic. Totuși, neurologii erau parcă mai preciși, mai „la obiect”. În sprijinul ambelor specialități au apărut la începutul anilor ‘80, noi mijloace de diagnostic – îndeosebi diagnosticul imagistic, fără de care azi nici nu mai poate fi conceput să te hazardezi în materia respectivă.

Informații pas cu pas

Moto-ul așezat în preambul este absolut fabulous: „Neurologia este știința cu ajutorul căreia creierul nostru învață despre el însuși.” Volumul, la care au trudit alți nouă colaboratori – universitari, din rețeaua publică, dar și un student (!), confirmă faptul că anamneza și examenul clinic minuțios determină alegerea optimă a tehnicilor imagistice (CT, IRM, șa.) și, împreună, conduc la stabilirea diagnosticului neurologic.

Prof. dr. Ion Juvara, un „mit” al chirurgiei noastre din secolul XX, afirma: „Indiferent de noutatea și de complexitatea metodelor paraclinice de investigare, examenul clinic își păstrează întreaga valoare, observația omului de către om oferind adevăruri ce nu îmbătrânesc niciodată.” („Tratat de patologie chirurgicală”, vol. VI, Ed. Medicala, 1986).

Cartea reia step by step, datele esențiale ale examenului neurologic - funcții cognitive, limbaj, nervi cranieni, motilitate, sensibilitate, coordonare, inclusiv evaluarea pacientului cu particularități: comatos, cu patologii neuromusculare, ale comportamentului motor sau ale sistemului nervos autonom. Volumul este „asezonat” cu ilustrații color proprii deosebit de elocvente și de lămuritoare, chiar și pentru un neofit!

Am găsit, pentru încheierea acestei scurte cronici livrești, un aforism care, mărturisesc rușinat, nu știu cui aparține: „În medicină se învață mult, se învață mereu, se învață toată viața, dar niciodată nu se învață destul!” Așa se întâmplă și cu această carte!

Iar dacă adaug și zicerea lui Quintus Horatius Flaccus, vestitul poet roman cunoscut de noi drept Horațiu (65 î. Hr. – 8 î. Hr.), “Nimic nu se poate obține în viață fără multă muncă” – sper că totul este lămuritor!”