Atunci
când ceva merge nu tocmai cum ți-ai dorit, la spital sau la cabinet, cu cine
stai de vorbă? Dacă ai o idee grozavă pe care ai vrea să o pui la treabă acolo
unde lucrezi, cu cine dezbați argumentele pro sau contra? Dacă vrei mai mult
sau vrei să evoluezi către altceva, pe cine ai în preajmă ca să te încurajeze
și cu care să-ți discuți opțiunile? Sper ca tot mai mulți cititori să poată
lupta înțelept cu greutățile de la muncă, pentru că sunt destui care au grijă
ca ele să existe. Sper să aibă idei grozave, pe care să le pună în practică și
să evolueze permanent către a deveni profesioniștii desăvârșiți la care au
aspirat.
Unii
dintre noi, destul de puțini, se descurcă de unii singuri: bătrâni lupi
singuratici ai vremurilor noastre. Alții au un înnăscut spirit de lider și,
fără să depună vreun efort, atrag pe cei din jur cu care reușesc să schimbe
idei și să se ajute. Dar, pentru majoritatea medicilor care lucrează prin
cabinete și al căror singur coleg este (eventual) asistenta din cabinet ori
pentru cei care întâmplător au ajuns să lucreze alături de oameni pe care nu
i-au ales și față de care nu au afinități, posibilitățile de a dezbate
propriile realități și perspective sunt limitate. Exceptând, poate, dorința și
apoi angajamentul lor personal de a face ceva în direcția asta!
Cu
aproape patru ani în urmă, am imaginat un proiect în care voiam să creez un
cadru de discuție pentru cei care aveau să fie – spuneam noi – lideri în
medicina de la noi a anului 2020. Am invitat o seamă de medici, care – credeam
noi la acea vreme – ar putea fi interesați de acest demers. A fost și un
farmacist, care a „rezistat” mai bine de un an, apoi a plecat din țară și i-a
fost mai greu să țină ritmul. Cred că am fost, la început, vreo 25. După prima
întâlnire, am rămas jumătate. În final, am ajuns să ne vedem din când în când
doar șase dintre noi: doi medici de familie, un medic de familie și medicina
muncii, un rezident de radiologie intervențională și un oncolog care lucrează
pentru o corporație farmaceutică și care ne-a găzduit la sediul firmei mult
după închiderea programului.
La
vremea când ne întâlneam, mai mulți am ținut diferite minicursuri despre
aspectele devenirii profesionale, dar care nu țin de știința medicală în sine.
Mai apoi, a fost destul să ne discutăm problemele și oportunitățile. Ne-am
ascultat și criticat prezentările pe care urma să le facem, ne-am consultat
referitor la diferitele proiecte profesionale personale, am mers împreună la
diferite congrese sau evenimente pe care o parte dintre noi le-au organizat, am
făcut mici proiecte împreună, ne-am ascultat și, foarte important, ne-am
încurajat. La ce bun toate astea? Ne-am văzut crescând cu toții și ne-am
bucurat împreună de asta. Poate nu e cine știe ce lucru măreț, dar măcar unul
ieșit din comunul cotidian care parcă ne izolează prea mult unii de alții.
Un
medic de familie administrează un grup profesional în societatea profesională
în care lucrează. Un altul se ocupă de alt grup profesional în cadrul aceleiași
organizații și îngrijește o rubrică în săptămânalul pe care acum îl citiți. În
prezent, se ocupă și de o altă revistă relevantă în peisajul editorial medical.
Un altul se implică activ în scrieri și un grup despre educație în sănătatea
mintală. Rezidentul a înființat alături de niște colegi o asociație a tinerilor
medici (devenită destul de celebră în ultima vreme), care acordă consultații de
specialitate celor de prin satele românești care nu prea au ajuns la medic.
Colega noastră oncolog a fost promovată și a lucrat aproape un an în SUA, iar de
curând s-a întors în Europa (Elveția).
Cât
de mult a contat faptul că ne-am întâlnit în acest interval? Ce s-ar fi
întâmplat dacă nu o făceam? Greu de spus! Dar aș pune problema altfel. Chiar
dacă drumul ar fi fost exact același, faptul că am fost aproape unii de alții a
făcut călătoria mai frumoasă. Iar viața chiar despre asta este, despre
călătorii frumoase.
Poate
că nu ar fi un lucru rău să vă strângeți rândurile alături de apropiați și
vizionari ai vremurilor acestea tulburi și să călătoriți măcar o bucată de drum
împreună. Ați avea poate mai multă direcție, mai mult sens și ați ști să
administrați mai ușor răscrucile ce vă ies în cale. Succes!