Cu
teme dintre cele mai variate şi atractive, personalităţi de seamă ale vieţii
cultural-ştiinţifice române au reluat, în 2006, Conferinţele Teatrului Naţional, iniţiate de Ion Marin Sadoveanu cu
opt decenii în urmă. Aş aminti aici câteva dintre numele cele mai prestigioase
– de la Octavian Paler, Neagu Djuvara, Solomon Marcus, Radu Beligan, Andrei Pleşu
la Andrei Şerban, Ana Blandiana, Mugur Isărescu, Emil Hurezeanu, Herta Müller şi
foarte mulţi alţii. Nu au lipsit nici personalităţi din viaţa medicală
românească, precum prof. dr. Dorin Sarafoleanu („Voce, limbaj, comunicare“),
prof. dr. Eduard Apetrei („Povestea bătăilor inimii“), prof. dr. Mircea Beuran
(„Politrauma – actualităţi şi atitudine“), acad. Maya Simionescu („Călătorie în
ţara ştiinţei şi lumea celulelor“), dar şi medicul şi scriitorul C. D. Zeletin
(„Principesa Elena Bibescu, muziciană de geniu“).
Cea
mai recentă conferinţă a fost consacrată împlinirii unui secol de la naşterea
compozitorului Ion Dumitrescu, un clasic al muzicii româneşti. Personalitatea
acestuia a fost evocată, în cuvântul de deschidere, de Ion Caramitru,
directorul general al Teatrului Naţional Bucureşti. Acesta a atras atenţia că
în conferinţa zilei se pune accentul, cu deosebire, pe legătura marelui
muzician cu lumea teatrului-gazdă, cu cele peste 60 de spectacole pentru care
Ion Dumitrescu a compus şi a dirijat muzica, cu personalităţi ale primei scene
teatrale a ţării.
Şi
cine putea să evoce mai bine complexa personalitate a lui Ion Dumitrescu decât
fiica acestuia, pianista Ilinca Dumitrescu, strălucită reprezentantă a şcolii
interpretative româneşti. Cu multă emoţie, dar şi cu elocvenţă şi farmec,
Ilinca Dumitrescu a oferit tuturor celor prezenţi câteva date biografice despre
ilustrul său părinte. Am reţinut că Ion Dumitrescu s-a născut la 20 mai 1913,
în satul de munte vâlcean Oteşani, în familia înstărită a unui învăţător,
avându-l ca frate mai mic pe cel care a fost Gheorghe Dumitrescu, tot
compozitor. A absolvit Seminarul Teologic din Râmnicu-Vâlcea, unde a venit în
contact cu muzica românească, după care a absolvit cu brio Academia Regală de
Muzică şi Artă Dramatică, din Capitală. I-a avut ca profesori pe reputaţii
Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, George Breazul, Constantin Brăiloiu, Ionel
Perlea. I-au fost colegi Paul Constantinescu, Dinu Lipatti, Constantin Silvestri
şi alţi muzicieni care au făcut cinste artei româneşti.
După
absolvire (1938), o vreme a predat la „Gheorghe Lazăr“ şi la alte licee bucureştene,
ulterior devenind nu numai cadru didactic la Conservatorul „Ciprian
Porumbescu“, ci şi preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, dar şi
preşedinte al Festivalului Internaţional „George Enescu“ timp de patru ediţii.
A fost un compozitor prolific de piese simfonice, camerale, corale, unul dintre
pionierii muzicii de film din România, dar şi ai muzicii de scenă.
Zăbovind
asupra perioadei 1940–1947, fiica sa a oferit amănunte pitoreşti despre anii
petrecuţi de cel evocat la Teatrul Naţional, unde a fost ajutat să intre de către
Theodor Rogalski. Ion Dumitrescu a lăsat pagini emoţionante despre cunoştinţa
cu directorul Liviu Rebreanu – „uriaşul cu ochii albaştri“, personalitate covârşitoare
a literaturii române, dar şi de mare valoare umană. Foarte amuzante mărturiile
despre alcătuirea treptată a unei orchestre de profesionişti, pentru care a
compus şi dirijat muzica de scenă la spectacole cu piese de Eminescu,
Caragiale, Davila, Macedonski, Eftimiu, Muşatescu, dar şi de Sofocle,
Shakespeare, Goldoni, Goethe, Molière, Schiller, Hugo, Flaubert, Gogol,
Pirandello, Shaw şi alţii. Era o perioadă de înflorire a teatrului, cu câte două
premiere pe săptămână, câte una în fiecare sală.
Ion
Dumitrescu a lăsat pagini vibrante despre George Franga, entuziastul creator al
Muzeului Teatrului Naţional, dar şi despre strălucitul regizor Ion Sava,
socotit un adevărat avangardist al scenei româneşti, şi despre ineditul său
spectacol cu măşti „Macbeth“. De asemenea, vorbitoarea a dat citire însemnărilor
făcute ca martor al incendierii Teatrului Naţional.
Actriţa
Ilinca Tomoroveanu, director artistic al Teatrului Naţional, a oferit o surpriză
plăcută, citind câteva versuri dintr-un volum semnat de Mariana Dumitrescu,
actriţă şi sensibilă poetă, soţia celui evocat, dispărută în 1967, la vârsta de
42 de ani. Evocarea zilei a fost completată cu proiecţia unor fotografii din
viaţa familiei lui Ion Dumitrescu. În încheiere, pianista Ilinca Dumitrescu şi
fagotistul Vasile Macovei au interpretat câteva piese muzicale ale maestrului,
stins din viaţă la 6 septembrie 1996.
