Newsflash
Istoria Medicinei

Bolile unor celebrităţi și dezbaterile generate de acestea (2)

de Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN - mar. 25 2022
Bolile unor celebrităţi și dezbaterile generate de acestea (2)

Analiza la distanţă a cauzelor de deces în cazul unor iluștri predecesori poate fi și un barometru al progreselor știinţifice pe plan medical.

Dacă le privim și critic, adesea descoperim situaţii unde, cu actualele descoperiri știinţifice, aceste genii ar fi putut trăi mai mult și mai bine.

Chopin,_by_Wodzinska

Fantaisie-Impromptu

Un astfel de exemplu este Frédéric Chopin (1810-1849). În 1948, în timpul unui concert, pe care l-a susţinut la pian la Manchester, în mijlocul Sonatei a 2-a Op. 35, s-a oprit brusc, părăsind sala fără a face vreun comentariu. Ulterior, a revenit în sală și a continuat concertul. Cauza: a văzut creaturi ridicându-se din pianul său și acest lucru l-a speriat. A păţit lucruri similare la Valldemossa în Mallorca. Atunci s-a oprit și a gemut, făcând impresia a fi confuz și temător, dar s-a calmat relativ repede.

Într-un alt moment, stând în pat cu febră, astenie și cu tuse cu expectoraţie hemoptoică, a avut halucinaţii că cineva a bătut la ușă și că moartea stătea lângă patul său. Erau de fapt halucinaţii și vise care amestecau imaginaţia cu realitatea, dar fără a fi însoţite de episoade de deficite neurologice. Unele dintre aceste expresii au fost etichetate ca percepţii „liliputane” legate de micropsie. Diagnosticul de epilepsie a lobului temporal a fost cel care a însoţit decesul prematur al muzicianului.
Poate că în ziua de azi ar fi avut alt destin dacă intervenţiile unui medic avizat ar fi adus corecţii terapeutice precoce.

George_Gershwin_1937

Absenţe

Și George Gershwin (1898-1937) a avut un sfârșit abrupt. Pe 11 februarie 1937, în timpul Concertului la pian în Fa major cu orchestra filarmonică din Los Angeles, timp de câteva secunde, a avut o absenţă, cu șuntarea câtorva pasaje din concert, fapt neremarcat însă de audienţă. De asemenea, în ziua precedentă, era să cadă de pe podium la repetiţii, iar puţin mai târziu, la frizer, și-a pierdut conștienţa pentru 30 de secunde.

Le-a descris ulterior la psihiatru ca momente de șuntare. Erau însoţite de percepția unui miros de cauciuc ars, fiind acompaniate de crize pseudomigrenoase. A fost consultat și de un psihanalist german emigrat în America, Ernst Simmel – acesta a considerat că este ceva organic, dar tot nu a reușit să descifreze cauza. Ulterior, s-au agravat halucinaţiile olfactorii și migrenele, precum și disfuncţiile motorii, care l-au împiedicat să mai susţină concerte la pian.

În 9 iulie 1937 se internează cu pierderea conștienţei, cu valori tensionale crescute, iar trepanaţia realizată în ziua următoare internării a permis descoperirea unei formaţiuni tumorale de tip glioblastom multiform. La cinci ore după intervenţie a decedat.

Vincent_van_Gogh

Plumb în organism

Pictorul Vincent Van Gogh (1853-1890) este, la rândul său, o sursă de prezumţii și dezbateri diagnostice. În acea perioadă, plumbul era omniprezent. El se regăsea sub formă de plumb alb și de acetat de plumb în vin, era o componentă a vopselelor, tutunului, prafului de cărbune. Iar Van Gogh avea un factor de risc suplimentar: ingurgita plumb. Era foarte sărac, veșnic flămând și malnutrit. O făcea voluntar, consumând vopsele care conţineau plumb, deoarece folosea gura la ascuţirea pensulelor, ţinea în gură pensulele acoperite de vopsea și chiar își lingea mâinile pătate de vopsea ori consuma uleiul din lampa cu ulei pe care o folosea.

Multe dintre simptomele sale fizice erau generate de intoxicaţia cu plumb. Probabil că lor li s-a adăugat și o anemie feriprivă. Se știe că mulţi pacienţi cu astfel de anemie dezvoltă „sindromul Pica” și consumă diferite substanţe necomestibile. Acumularea în timp a plumbului în organism a generat o neuropatie periferică și o paralizie de nerv radial, cu efecte vizibile în stilul maestrului, deoarece avea două probleme majore: tulburări de coordonare motorie și dificultatea de a ţine pensula.

Ernest_Hemingway

O boală psihică moștenită

Ernest Hemingway (1899-1961) a fost un alt exemplu de evoluţie în timp a unei maladii psihiatrice, probabil cu conotaţii familiale. Leziuni fizice și mentale care au progresat cu vârsta au indus sfârșitul dramatic, fapt care a fost în total contrast cu personalitatea și succesul autorului.

În familia sa erau mulţi factori de risc suicidar. Tatăl său și-a luat viaţa împușcându-se cu un pistol în 1928, fiind recunoscut pentru schimbări bruște de dispoziţie, iar sora mai mare a avut o depresie și o relaţie dificilă cu mama sa, marcată de teamă, furie sau sentimente de culpabilitate.

Hemingway era recunoscut ca fiind un caracter ambiţios, impulsiv, iar în copilărie avea un comportament egocentric. Putea deveni brusc agresiv și s-a presupus că suferea de o tulburare de personalitate. Acesteia i s-au adăugat etilismul și apariţia de iluzii. În aprilie 1961 a încercat să se sinucidă de trei ori în patru zile și a fost tratat într-o clinică din Minnesota. În drum spre casă s-a împușcat în final cu o pușcă. Mai avea câteva săptămâni până la cea de a 62-a aniversare.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe