Newsflash

Istoria culturală a Ghikuleștilor cu blazon

de Dr. Mihail MIHAILIDE - iul. 19 2017
Istoria culturală a Ghikuleștilor cu blazon
     Dincolo de argumentul semnalării apariției recente a unei valoroase cărți de istorie-culturală, semnată de profesorul Mihai Sorin Rădulescu de la Universitatea București, intitulată Din istoria familiei Ghika, interesul nostru este și unul iatroistoric, chiar dacă pare minor. Astfel, unul dintre descendenții numeroasei și ilustrei familii Ghika a fost doctorul Grigore Ghyka (1938–1992), cercetător științific la Institutul „Victor Babeș” din București. Era descendent al domnitorului Moldovei Grigore Alexandru Ghyka, tatăl său fiind un ilustru magistrat care i-a „stricat dosarul de cadre” prin aceea că, potrivit autorului, avea opțiuni politice de extremă dreaptă, fiind fruntaș al Gărzii de Fier. A fost întemnițat 24 de ani – începând din timpul dictaturii antonesciene și, ulterior, de la sine înțeles, sub regimul comunist.
     Profesorul Mihai Sorin Rădulescu, fost colaborator al săptămânalului „Viața medicală”, istoric și genealogist, s-a ocupat de acest subiect, publicând prin anul 2000, într-o rubrică sporadică a sa, articolul „Despre genealogia lui Theodor Burghele”. Legătura cu marele chirurg este aceea că în perioada dejistă, cunoscând capacitatea intelectuală a tânărului Ghyka, rectorul Burghele – controversată figură din punct de vedere politic – l-a sprijinit, încât acesta a putut urma la un moment dat cursurile Facultății de Medicină și a devenit cercetător în domeniul imunologiei. Autorul arată, în textul menționat (reluat în recenta sa carte), că prin bunica paternă, Constanța Câmpineanu, doctorul descindea în linie dreaptă din boierul pașoptist Ion Câmpineanu. Coperta cărții lui Mihai Sorin Rădulescu reproduce, de altfel, un detaliu din portretul lui Grigore al II-lea Ghika Vodă, cu caftan și ișlic, de Theodor Aman. Această lucrare s-a aflat în colecția Eforiei Spitalelor Civile – menționarea tabloului, a numelui pictorului și a instituției care administra spitalele bucureștene încă de pe vremea lui Kiseleff și până în 1948, fiind alte motive pentru consemnarea apariției cărții, în ziarul nostru.
     În Preambul, autorul clarifică – o dată pentru totdeauna – confuziile germinate în mintea unora în legătură cu modul de scriere a numelui Ghika și, mai ales, a celor care, după evenimentele din Decembrie ʼ89, încercau să se „înnobileze”, declarându-se descendenți ai familiei cândva domnitoare, familie care a ocupat de mai multe ori tronul Țărilor Române. Dar și al unui șir de intelectuali de vază, precum pictorul Eugen Ghika-Budești, arhitectului Nicolae Ghika-Budești, diplomatului Dimitrie Ghika, medicul deja menționat, monseniorului Vladimir Ghika, mort la închisoarea Jilava în 1952, ori al binecunoscutului scriitor, diplomat și intelectual polivalent Matila Ghika (citarea de mai sus nu e completă, ci doar exemplificatoare).
     „În ceea ce privește ortografia numelui «Ghika», am optat pentru varianta folosită de personajul sau ramura respectivă, scrie profesorul Rădulescu. Litera «k» provine din alfabetul chirilic și poate fi transcrisă printr-un simplu «c», după cum a fost cazul scriitorului Ion Ghica și al urmașilor săi. Majoritatea membrilor familiei au folosit forma Ghica, iar urmașii lui Grigore Alexandru Ghyka, ultimul domnitor din familie, au folosit chiar litera «y». Ghiculeștii, continuă autorul, nu trebuie priviți în opoziție cu familia regală a României, nici bagatelizați în virtutea butadei Si jeune et deja Ghika…, legată desigur de numărul mare al descendenților din prima jumătate a veacului XX. Trebuie precizat că rândurile de față nu sunt exhaustive. Ele se doresc însă a fi o evocare și un omagiu la adresa unei familii istorice cu un trecut politic și cultural strălucit”.
     Capitolele următoare ale cărții apărute anul acesta la Editura Corint (2017), în majoritate reluarea (dar și completarea) unor articole apărute în diferite publicații, sunt consacrate: boierului Dumitrache Ghica, al cărui portret fusese salvat de la marché aux puces din Capitala Franței și comparat cu alte „uleiuri”, între care unul cândva existent în colecția Eforiei Spitalelor Civile; descoperirii la Muzeul de Artă din Stockholm, a portretului domniței Zoe Ghica, de Alexander Roslin; prezentării urmașilor voievodului Grigore al III-lea Ghica și a numeroaselor digresiuni genealogice în legătură cu acesta, a unor diplomați scoborâtori din celebra familie ori a unor personalități europene intersectate cu membri ai acesteia și, implicit, cu țara noastră etc.
     Cititorul va fi cu siguranță captivat de capitolele care îi privesc pe pictorul Ghika Budești și pe arhitectul Nicolae Ghika Budești – făcând efortul de a parcurge digresiunile și „subsolurile” amănunțit documentate (inclusiv cu reproducerea unor scrisori, fotografii – în realizarea și a autorului, cercetărilor arhivistice etc.). Notele de subsol menționate pot fi ele însele surse de interes pentru unii cititori care încă iubesc istoria și cultura Țărilor Române.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 120 de lei
  • Digital – 80 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe