– Cum
v-ați început cariera?
– Sunt absolventă a Facultății
de Medicină din Craiova, promoția 1988. La absolvirea facultății
am primit ca repartiție Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș. Am
stat doi ani, dar ulterior, după revoluție, m-am întors în
Oltenia, am continuat încă un an de stagiatură și am intrat la
primul secundariat. Voiam să devin medic internist, dar șansa nu a
fost de partea mea, am devenit medic de țară după acest concurs.
Am lucrat doi ani într-o comună din județul Dolj. Apoi l-am născut
pe cel mic, n-am mai putut să merg la dispensarul respectiv, și am
primit o detașare pentru creșterea copilului. Am lucrat trei ani în
Craiova ca medic pediatru într-o circumscripție de cartier. Cu
timpul, dintr-o circumscripție s-au făcut două, că s-a pensionat
cealaltă doctoriță, care lucra în paralel cu mine. Am stat trei
ani, apoi venind reforma sanitară, am participat la un concurs și
am intrat ca medic generalist într-o întreprindere. Și am luat-o
iar de la zero, am învățat ce înseamnă întreprindere, riscuri,
noxe, mi-am luat competența pe întreprindere, am făcut un master
pe medicina muncii și lucrez aici de 20 de ani.
– Cum
e organizată acolo această parte de medicină a muncii?
– Noi ne ocupăm de prevenția
bolilor infecto-contagioase, a bolilor profesionale și a bolilor
legate de profesiune. Cunoaștem fiecare loc de muncă, la ce este
expus fiecare angajat al întreprinderii respective. Urmărim,
împreună cu inginerii și inspectorii de protecția muncii, care se
ocupă de echipamente, tot din punctul de vedere al prevenirii
bolilor, iar noi din punct de vedere medical. Formăm o echipă.
Facem și medicină curativă, asigurăm tratamentele date de medicii
de familie – noi avem program mai lung decât medicii de familie.
În cabinetul meu, asistenții rămân până la orele 23, nu
închidem ușa. Și asigurăm și asistența de urgență, în caz de
incidente sau accidente la locul de muncă.
– V-ați
confruntat și cu situații de urgență?
– Am avut. Crize hipertensive,
colici renale, accidente la locul de muncă, căderi. Am avut și
fracturi de bază de craniu în ajun de sărbători. Mai solicitați
suntem chiar în ajun de sărbători, pentru că atunci apare
neatenția, oamenii vin la serviciu mai obosiți, că acasă au mai
multă treabă și atunci trebuie să fim și mai vigilenți. Noi
facem legătura între medicul de medicina familiei și cel de
medicina muncii. Adică noi avem o rețea, asigurăm partea ce ține
de medicină generală din controlul medical periodic, așa că
medicul de medicina muncii are deja prezentat pacientul când vine
pentru control. Noi îi cunoaștem, pentru că stăm printre ei, vin
zi de zi la noi cu diverse probleme pe care noi le strângem la dosar
și, în momentul în care facem controlul medical periodic, știm
fix despre ce este vorba. Fiecare meserie este, conform unui ordin de
ministru, controlată de medicina muncii dintr-un anumit punct de
vedere. Se fac audiometrii, examene psihologice, examene neurologice,
oftalmologice în momentul controlului medical periodic. Dar
pacientul are în spate niște date adunate de noi de la medicul de
familie, cu tot ce i s-a întâmplat în decurs de un an de zile.
După caz, de fapt, controlul medical periodic se face în anumite
meserii și la șase luni, și la trei luni.
– Cum
a evoluat în timp specialitatea dumneavoastră?
– Inițial, când m-am angajat, nu
erau descoperite toate aceste noxe la locurile de muncă.
Încet-încet, s-a făcut o listă a lor, s-a făcut și o fișă
tehnică, și am fost și noi informați de noxele respective. Noi,
în facultate, n-am învățat de anumite substanțe, care se
folosesc numai în anumite locuri de muncă. Am învățat doar de
unele intoxicații la medicină generală. Acum, la cabinet, am un
întreg dosar despre toate substanțele chimice, noxele care pot
interveni în spațiul respectiv și, ocupându-mă numai de o
porțiune mică din industrie, știu precis ce are, nu mă ocup de
toate meseriile. Așa îl ajutăm pe medicul de medicina muncii. El
vine și găsește aproape toate informațiile la noi. Pentru că eu
sunt zi de zi acolo cu ei, cunosc fișa tehnică. Medicina de
întreprindere este o medicină care face legătura și între
inginerie, sănătate și legislație. Noi urmărim ca aceste noxe să
nu depășească anumite concentrații la locul de muncă. Dacă noxa
a depășit o anumită concentrație, luăm respectivul angajat și
îl supunem unor investigații mai aprofundate, ca nu cumva să se fi
întâmplat de-a lungul anilor ceva.
– Care
sunt problemele de care vă loviți? Ce ați vrea să se
îmbunătățească?
– La început a fost medicina de
întreprindere, apoi a apărut medicina muncii. Când au apărut
medicii de medicina muncii, noi, medicii de întreprindere, am fost
cumva marginalizați, am pierdut foarte mult, în sensul că n-am mai
avut drept de parafă pe anumite acte medicale. La început,
controalele medicale periodice erau definitivate de mine, acum
trebuie să chem un medic de medicina muncii, chiar dacă eu cunosc
foarte bine angajatul, mult mai bine decât un medic de medicina
muncii, care are arondate mai multe întreprinderi. Iar din punctul
de vedere al medicinii de familie, n-am mai avut la un moment dat
drept să dau rețete, fiindcă nu am contract cu Casa, așa că dau
rețete simple. Asta e. Acum suntem bine organizați, dar am avut
momente când oamenilor le era frică să recunoască faptul că
lucrează cu anumite substanțe. Însă în acest moment suntem
informați de toate substanțele cu care se lucrează. Avem o dotare
bună la cabinet. Suntem dotați și pentru cazurile de calamitate,
și pentru eventuale accidente colective. Problema este că
angajații, când apare nevoia de a face o investigație
suplimentară, sunt speriați, ducem muncă de lămurire cu ei. Facem
și pe psihologii. Locul de muncă se pierde foarte ușor și se
câștigă foarte greu, iar provocarea este că zi de zi duc muncă
de lămurire cu ei, astfel încât să înțeleagă că noi nu le
vrem decât binele și că trebuie să vină la controalele
periodice, să ne asculte și să ne spună exact care este problema
cu care se confruntă la locul de muncă. Oamenii sunt de multe ori
speriați și se ascund.
– Sunt
suficiente oportunități de formare profesională pentru medicina
muncii sau de întreprindere?
– Pe ramura pe care lucrez, mai
mult m-am autoinstruit decât am beneficiat de sprijinul foștilor
mei profesori, m-am instruit la locul de muncă pur și simplu. Și
masterul de medicina muncii l-am făcut tot pentru a obține
informații suplimentare. Însă, în general, cursuri legate de
medicina muncii sunt parcă prea puține.