Studiul, publicat în jurnalul Communications Earth & Environment din grupul Nature, reevaluează în mod semnificativ rata de încălzire a regiunii din jurul Polului Nord. Încălzirea la poli are o influenţă majoră asupra creşterii nivelului mării, informează AFP și Agerpres.

În 2019, Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei (GIEC), un organism al ONU, estimase că Arctica se încălzeşte într-un ritm „mai mult decât dublu faţă de media globală”, sub efectul unui proces specific din regiune.

Acest fenomen, numit „amplificare arctică”, se produce când banchiza şi zăpada, ce reflectă în mod natural căldura soarelui, se topesc în apa mării, care absoarbe astfel mai multă radiaţie solară şi se încălzeşte.

Estimările oamenilor de știință asupra fenomenului diferă totuşi în funcţie de perioada pe care aleg să o studieze sau de definirea zonei geografice a Arcticii.

În noul studiu, cercetători din Norvegia şi Finlanda au analizat patru seturi de date privind temperaturile, colectate în zona cercului arctic prin intermediul sateliţilor, începând din 1979 - anul în care datele satelitare au devenit disponibile.

Ei au ajuns la concluzia că Arctica s-a încălzit, în medie, cu 0,75 grade Celsius pe deceniu, de aproape patru ori mai rapid comparativ cu restul planetei.

Din cauza gazelor cu efect de seră generate de activităţile umane, în principal de utilizarea combustibililor fosili, planeta s-a încălzit deja cu aproape 1,2 grade Celsius comparativ cu perioada preindustrială.

Literatura ştiinţifică consideră că Arctica se încălzeşte de aproximativ două ori mai rapid faţă de restul planetei, aşa că am fost surprins că această concluzie la care am ajuns a depăşit cu mult mai mult cifra obişnuită”, a declarat pentru AFP Antti Lipponen, membru al Institutului finlandez de Meteorologie şi coautor al studiului.

Studiul a identificat variaţii locale considerabile ale ratei de încălzire în regiunea Cercului arctic. Spre exemplu, sectorul eurasiatic al Oceanului Arctic, în apropiere de arhipelagul norvegian Svalbard şi de cel rusesc Novaia Zemlea, s-a încălzit cu 1,25 grade Celsius pe deceniu, adică de aproximativ şapte ori mai rapid comparativ cu restul lumii.

Încălzirea intensă a Arcticii, pe lângă un impact grav asupra locuitorilor şi asupra faunei locale, care depind de continuitatea gheţii marine, va avea repercusiuni la nivel global.

Topirea calotei glaciare este principalul motor al creşterii nivelului mării.

Potrivit GIEC, nivelul mării a crescut cu 20 de centimetri după anul 1900. Ritmul de creştere aproape s-a triplat după 1990 şi, în funcţie de scenarii, ar putea exista o creştere a oceanelor cu încă 40 până la 85 de centimetri până la sfârşitul secolului.

Calota glaciară a Groenlandei, care s-ar putea apropia de „punctul de basculare” a fenomenului de topire, potrivit studiilor recente, conţine o cantitate de apă îngheţată care ar putea duce la o creşterea a nivelului oceanelor cu până la şase metri.

Activiștii Greenpeace România protestează în mijlocul albiei secate a Dunării