Delegaţia
Valonia-Bruxelles a sărbătorit recent zece ani de prezenţă în România, având ca
elemente de bază francofonia şi construcţia europeană. Această nouă prezenţă în
ţara noastră a fost marcată, la debut (septembrie 2002), prin expoziţia „Arta
valonă în secolul XX“ de la Muzeul Naţional de Artă al României, urmată de alte
şapte expoziţii. În cadrul programului special prilejuit de aniversarea unui
deceniu de prezenţă, coincizând şi cu Ziua comunităţii franceze din Belgia, la
27 septembrie, la Muzeul Naţional de Artă al României a fost inaugurată, în
prezenţa unor oficialităţi române şi valone, o interesantă expoziţie de
fotografii, care va interesa cu siguranţă un mare număr de medici români îndrăgostiţi
de arta fotografică.
Expoziţia
„Charles Leirens – inteligenţa privirii. Portrete de artişti 1933–1960“ provine
de la Muzeul Fotografiei din Charleroi, unul dintre cele mai importante şi
valoroase muzee de acest fel din lume, care sărbătoreşte un sfert de secol de
existenţă, deţinător al Premiului Muzeelor din Belgia (2009). Este cea de-a
doua prezenţă la MNAR a acestui muzeu belgian, după succesul din 2005 al expoziţiei
„Léonard Misonne“. Prin generoasa donaţie a văduvei lui Charles Leirens, muzeul
din Charleroi deţine 250 de imagini alb-negru realizate de maestru, trimiţându-ne
60 de fotografii-portret ale celor mai de seamă artişti şi intelectuali din
prima jumătate a secolului trecut, deşi atenţia artistului s-a îndreptat şi
spre alte teme, cum ar fi peisajul, compoziţia, monumentele istorice ş.a.
După
ce şi-a abandonat studiile juridice, tânărul Charles Leirens s-a dedicat
muzicii, pe care a părăsit-o însă la începutul anilor ’30. El a vădit o adevărată
predilecţie pentru arta fotografică încă de la vârsta de 8 ani, când i s-a pus
în mână primul aparat simplu.
Înfiinţând
în 1933 „La Maison d’Art“ din Bruxelles, Charles Leirens (1888–1963) a fost ani
îndelungaţi un vrednic animator al vieţii culturale din Belgia, organizând
conferinţe, dezbateri, expoziţii, spectacole, concerte, prilejuri cu care a
cunoscut numeroase personalităţi, la acestea adăugându-se toate acele celebrităţi
pe care le-a întâlnit în călătoriile sale prin Franţa, Italia, Germania, Marea
Britanie, SUA.
Charles
Leirens avea 45 de ani când s-a dedicat artei fotografice, surprinzând pe
peliculă reprezentanţi ai elitei literare şi artistice a vremii sale, aceştia
acceptând să-i pozeze cu naturaleţe maximă. Portretele dovedesc că ele sunt nu
numai rodul unei relaţii de prietenie şi de conlucrare reciprocă, ci şi al unei
maturităţi umane şi intelectuale, redând în modul cel mai firesc, esenţial,
atitudini, gesturi, priviri. Un element important al lucrărilor artistului este
lumina, folosind-o pe cea naturală, rareori cea a unor lumânări. Tot rar, sunt
folosite şi elementele de decor, în care a fost
surprins subiectul. Pianul este
o prezenţă grăitoare alături de portretul sever al Nadiei Boulanger, de Robert
Casadesus, scările, în susul sau în josul lor, surprind pe neuitatul actor
Gérard Philipe sau pe poetul Philippe Soupault, iar mulţi artişti sunt surprinşi
în atelierul de creaţie (sculptorii Aristide Maillol, Jacques Lipchitz, Charles
Leplae, Charles Despiau, Osip Zadkine, pictorii Marc Chagall, James Ensor,
Foujita etc.). Portrete deosebit de expresive sunt cele ale scriitorilor André
Gide, FranÎois Mauriac, André Malraux, Ivan Bunin, Colette, Paul Valéry, Jules
Romains, compozitorii Arthur Honegger, Béla Bartók, Igor Markevitch, Pierre
Boulez (singurul încă în viaţă!), filosoful Gaston Bachelard, dramaturgii Jean
Cocteau şi Michel de Ghelderode, mimul Marcel Marceau, dar şi pictorii Paul
Delvaux şi René Magritte în cadre originale şi, în sfârşit (dar nu cel din urmă),
dramaturgul Eugène Ionesco, surprins cu o privire senină, înconjurat de cărţi şi
de foi de hârtie, universul său atât de familiar, marcat de o pană oblică,
înfiptă într-o călimară, ceea ce conferă o anume dinamică imaginii.
Aşadar, Muzeul Naţional de Artă al României
îi invită pe iubitorii artei fotografice să viziteze, până la 2 decembrie a.c.,
expoziţia prezentată mai sus, prilej de a cunoaşte şi aprecia „inteligenţa
privirii“ unor personalităţi în viziunea lui Charles Leirens.