Doza de zinc convenţională utilizată în tratamentul diareii acute la copii ar putea fi redusă în comparaţie cu recomandările iniţiale, conform unui studiu recent publicat în NEJM.

Potrivit rezultatelor unui studiu recent publicat în New England Journal of Medicine (NEJM), doza de zinc utilizată în tratamentul diareii acute la copii ar putea fi redusă de la 20 mg/zi timp de 10-14 zile, conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), la numai 5 mg/zi, având eficacitate similară. Mai mult, datorită reducerii dozei de zinc, rata de vărsături ar putea scădea semnificativ, de la 19,3% în cazul dozei de 20 mg, la 13,7% în cazul dozei de 5 mg. „Dozele scăzute de zinc sunt la fel de eficiente ca dozele mai mari, însă profilul de siguranţă este îmbunătăţit. Acest lucru ar trebui să convingă autorităţile responsabile să schimbe recomandările și să implementeze noua terapie”, a declarat pentru Reuters Health dr. Christopher Duggan, directorul Centrului de Nutriţie de la Spitalul pentru Copii din Boston, în calitate de autor al studiului.
Deși doza de 20 mg de zinc recomandată de OMS este eficientă în tratamentul diareii acute la copii, această terapie este utilizată cu reticenţă în ţările în curs de dezvoltare, fiind dificil de tolerat din cauza reacţiilor adverse asociate, în special vărsături. „Dacă ne gândim, avem un copil care e bolnav. Administrarea unui tratament care provoacă vărsături pe lângă diaree nu este o variantă atractivă (...). Cred că acest studiu este important deoarece ar putea clarifica stabilirea dozei adecvate (...). Faptul că o doză mai scăzută este la fel de eficientă constituie un element important de evaluat”, a declarat pentru Reuters Health dr. Nancy Krebs, directorul medical al clinicii de nutriţie de la Spitalul pentru Copii din Colorado, aceasta nefiind implicată în realizarea studiului.

Toleranţă crescută prin reducerea dozelor

Cunoscut sub numele de ZTDT, studiul a fost finanţat de Bill and Melinda Gates Foundation. Acesta a inclus aproximativ 4.500 de copii din India și Tanzania, cu vârsta între 6 și 59 de luni. Copiii se prezentaseră în ambulatoriu pentru diaree sau dizenterie, cei malnutriţi sever și cei cu multiple comorbidităţi fiind excluși din lotul studiat. Zincul a fost administrat per os, fiind dizolvat în apă sau în lapte matern. În urma analizării rezultatelor obţinute, s-a constatat că dozele convenţionale de zinc erau la fel de eficiente în tratamentul diareii acute precum dozele reduse.
„Copiii din grupul de 5 mg aveau un risc cu 29% mai scăzut de vărsături la 30 de minute după administrarea zincului în comparaţie cu grupul de 20 mg (...). Copiii din grupul de 10 mg aveau un risc cu 19% mai scăzut de vărsături la 30 de minute de la administrarea zincului în comparaţie cu copiii din grupul de 20 mg. Rezultate similare au fost observate și după 30 de minute de la administrarea zincului”, conform autorilor studiului.
În privinţa ameliorării vărsăturilor asociate tratamentului, copiii din India par să beneficieze mai mult de reducerea dozelor de zinc în comparaţie cu cei din Tanzania. Autorii studiului sugerează că această diferenţă s-ar putea datora mai multor factori, precum vârsta (copiii din Tanzania erau mai mici), statusul nutriţional (copiii din India nu erau la fel de bine hrăniţi precum cei din Tanzania) și vaccinarea împotriva rotavirusului (frecvent realizată în Tanzania și cu acoperire foarte scăzută în India). Doctorul Duggan sugerează că rezultatele acestui studiu sunt mai puţin relevante pentru ţările dezvoltate, în care nutriţia copiilor este adecvată.