Impresii de la cea mai recentă expoziţie a cuplului de medici-pictori membri ai Cenaclului „Ion Ţuculescu“ – Elena şi Dan Paulian – relatează dna Paula Romanescu la rubrica Arte frumoase.

 "> Două chipuri ale lumii: peisajul şi portretul - Viața Medicală
Cultură

Două chipuri ale lumii: peisajul şi portretul

de Paula ROMANESCU - mar. 7 2012
Două chipuri ale lumii: peisajul şi portretul

Impresii de la cea mai recentă expoziţie a cuplului de medici-pictori membri ai Cenaclului „Ion Ţuculescu“ – Elena şi Dan Paulian – relatează dna Paula Romanescu la rubrica Arte frumoase.

 

   Sala Rondă a Cercului Militar Naţional. Vernisaj. Expun doi medici-pictori, membri ai Cenaclului „Ion Ţuculescu“, creatori cărora arta nu le mai este deloc ceea ce era pentru Ingres „violonul“, ci chiar profesiune dominantă, preocupare susţinută de o raţiune pe care doar inima o poate pricepe. Numele lor – Elena şi Dan Paulian. Luni, 20 februarie, odată cu fiecare nou-venit la vernisaj, năvălea şi iarna, învârtejindu-şi gerul cu care ne-a încercat rezistenţa fizică mai ceva decât crivăţul crizei polivalente care bântuie peste frumoasa planetă albastră.
   Chiar la o intrare – Un copac prins în furtună, cu solide rădăcini înfipte în sol, părea să fie imaginea însăşi a neclintirii celui învăţat cu „sărăcia şi nevoile“ când „neamul“, prins în bejenie, este în căutare de ubi bene. Dar unde-o mai fi bine? De cealaltă parte a intrării – Un pâlc de case: deasupra cerul (indiferent în sineala lui bleuatră), în dosul lor copaci înalţi şi teferi (în verdele lor ca o pecete de speranţă şi dăinuire), ele, casele, cuminţi în geometria lor deloc orgolioasă, cu acoperişuri sub care şi vrăbii, şi oameni şi-ar găsi căldură, cu zidurile drepte şi sobre iar, de jur-împrejur, nici ţipenie de viaţă. Unde-or fi locatarii? În mijlocul amintitului grup de case, una gălbuie, ca un pui proaspăt ieşit din găoace, ca un zâmbet de lumină pe chipul încremenit al lumii. Acolo, mi-am zis, sigur locuieşte un om fericit iar, dacă nu se arată e pentru că nu mai are nevoie de nimeni şi de nimic. Ca un ghiont al nostalgiei, dintr-un alt tablou „ne priveşte“Casa părintească, uşor desuetă cu prispa ei de lemn, uşor înclinată, ca un bătrân ce-şi pune mâna streaşină la ochi să vadă dacă-n zare, la căpătâiul uliţei, se văd venind copiii lui zburătăciţi prin lumea marilor robii deghizate în libertăţi; uşor „expirată“, cum ar zice posesorii de colivii cu geamuri pe post de pereţi, de care se izbesc, păcălite de văzduhul reflectat în ele, păsări care nu mai înţeleg de ce a devenit de-o vreme cerul atât de neîndurător. Dacă mai adăugăm şi butoiul de la streaşină, în care să se adune apa de ploaie, imaginea copilăriei de mai alaltăieri ne ajunge cu întregul ei păienjeniş de senzaţii şi nu ne-am mira deloc dacă, uitându-ne cu atenţie în apa ghicită doar, ne-am descoperi propriul chip – cel care nu se vede decât cu sufletul. Iarna, în mai multe lucrări prezentată, este specialitatea pictorului Dan Paulian; dar nici celelalte anotimpuri nu sunt ignorate de artist.
   Universul Elenei Paulian este portretul ca fereastră prin care lumea se priveşte pe sine; vârstele omului îi sunt plasticienei anotimpuri, chipul omului – răsfrângere a unor stări în care surâsului îi stă parcă şi lacrima pe-aproape, inocenţei – înţelepciunea, bătrâneţii – lumina, înfloririi – vremea desfrunzirilor. Portretul Tânără cu voal albastru este o îmbinare de linişti (linia obrazului) cu neliniştea mătăsii mişcătoare a voalului căruia i-ar prii jocul cu vântul ca pentru mângâiere, ca pentru plutire. Doar privirea tinerei femei pierdută într-o zare de care n-avem ştire, refuză şi joc şi mişcare, şi mângâiere. Solid, drept dominator – Proprietarul bazarului, cu privirea scrutătoare: „Cum, chiar nu doriţi nimic? Avem marfă pe alese, negociabil. Poate o pălărie? O căciulă, astrahan veritabil că vă văd cam golaş… pe-aşa o vreme… Nu cumpărăm, dar ne oprim în faţa Autoportretului pictoriţei: ochii mari – să-şi afle în ei loc lumina toată, ovalul feţei – tipar de linişte şi armonie (cum altfel am înţelege mai bine zicerea actriţei Doina Ghiţescu, prezentă la vernisaj, care, vorbind despre pictura Elenei Paulian a clamat cu patos: „Sunteţi o femeie frumoasă, doamnă!“ – arta şi frumuseţea creatoarei aflându-se în întregitoare concurenţă!). Ca un tremur de ape verzui, peste chipul din autoportret, „curg“ voaluri diafane, transparente ca o promisiune de răcoare în calmul unei zile de vară. Nici nu se putea o mai cuprinzătoare carte de vizită. Dar pe simeze, poposită la noi din altă lume, ne întâmpină şi o negresă sculptată parcă în bronz, cu, alături de obraz, o mască ascetică, contrastând cu chipul ei triumfător de sănătate şi graţie robustă. Dintr-o altă lucrare ne ţintuieşte privirea Profesorului – Nicolae Iorga – deloc străin, se pare, de evoluţia artei pictoriţei.
   Cenaclul medicilor-pictori „Ion Ţuculescu“ are prin aceşti doi creatori de frumos o încărcătură valorică distinctă. Aprecierile altei reprezentative pictoriţe, dna dr. Suzana Bantaş (fondatoare şi preşedintă a Cenaclului pentru aproape o jumătate de secol), n-au făcut decât să confirme că, da, valoarea este evidentă în arta de sub ochii noştri, şi în această iarnă bucureşteană.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe