Joc de ape, plutire de seve, şoapte de
frunziş, ştime-zâne stăpâne pe regnul vegetal, ghicite miresme de floare, iată
universul plastic cu care ne îmbie membrii Cenaclului de Arte Plastice al
Medicilor „Ion Ţuculescu“ în cadrul Salonului de vară 2012 – Aquatica. 39 de creatori expun 63 de lucrări –
pictură, sculptură, grafică, totul întregind (pentru a câta oară în cei 57 de
ani de când fiinţează amintitul cenaclu?) portretul pământului românesc cel cu
deschidere spre nemărginite zări prin largul de mare care ne ştie, cu întoarcere
în noi, la izvoare, la ţărmul de taină care ne este acasă, cu o luntre legănată
de val sub umbră de plângătoare salcie despletită din al cărei verde unduios se
sfarmă peste fire, umbre şi răcoare.
La Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului
Bucureşti (Palatul Suţu), expoziţia de artă a medicilor-pictori (deopotrivă
sculptori, ceramişti, graficieni) vă aşteaptă, dragi iubitori de frumos, între
15 şi 31 august, de la orele 10 la 18. Vă veţi întâlni cu „marea lume mică“ a
celor care cred în valoarea curativă a creaţiei, cu balsamul întreg pe care
arta ştie să-l aducă sufletului, când greul vieţii prinde să-l înfrângă. Veţi întâlni
nume de medici-pictori ajunşi la maturitate (a creaţiei!) prin maturitatea
cenaclului ai cărui fondatori sunt Suzana
Bantaş, Felicia Urziceanu, Ecaterina Mateescu, Fulga Boiangiu, Florin Botez,
Maria Ionescu-Candrea, Gabriela Ciobotaru, Severina Cojocaru. Veţi întâlni
nume mai nou intrate în cenaclu: Amalia
Cătescu, Bogdan Buşe, Raluca Anghel, Gabriela Cobilanschi, Adela Istrati, Maria
Mănucă, Diana Mladin, Georgiana Pârlogea, Ştefan Petre – plasticieni pentru
care numărul anilor şi valoarea sunt în tandră împletire. Veţi întâlni nume de
medici-pictori care ţin în cumpănire miezul fierbinte al împlinitelor curgeri
verticale de lumină: Octaviana Daia,
Elena şi Dan Paulian, Anca Petcu,
Elvira Cârnu, Silvia Săracu (la care apele devin albe zăpezi într-o
herghelie a cailor de spumă), Gheorghe
Petre, Iulia Vulcan, Petre Moţiu, Iulia David, Maria Leon, Maria Vulcan, Dinu
Stavri, Cornelia Nicolae, Atena Corlăţeanu, Alexandra Kasian, Georgeta
Vizuroiu, Anca Bozianu (care a obţinut un premiu la Expozia colectivă a
Marinei de la Cercul Militar), Mihaela
Preda, Violetta Lecca-Bălan (aceeaşi portretistă de forţă), Elena Demetrescu şi, nu în ultimul rând,
distinsa Marina Musset, românca
noastră pariziană în faţa căreia cumplita maladie – cancerul – s-a înclinat în
nenumărate rânduri cu umilinţă, iar culoarea a prins a născoci pe pânză lumi de
frumuseţe cu nemoarte însemnate.
Fiecare lucrare din cele 63 care compun
actuala expoziţie este parte şi întreg din tema cu inspirat titlu Aquatica, asemenea unui bloc de marmură
lichidă în care se răsfrânge imaginea pământului românesc în vremea asta de pârjoliri
solare dintr-o vară pe sfârşite.
Profesorul-mentor Nicolae Iorga, îndrumătorul
membrilor Cenaclului „Ion Ţuculescu“, are cu ce se mândri. Învăţăceii săi într-ale
artei, medici-pictori, medici-sculptori, medici care au păstrat, lângă
instrumentele profesiunii lor dintâi, şi pensula, şi dalta, şi roata olarului, şi
peniţa, au ajuns deja (sau tind să ajungă) nume de referinţă în artele plastice
româneşti de astăzi. Iar într-o lume suprasaturată de stiluri care mai de care
mai inovante, arta acestora se defineşte prin prospeţime clasică, modernism
temperat şi tentă de netrecere.
Mi-a reţinut atenţia lucrarea Ape în ape, semnată de Elena Demetrescu, adevărată emblemă a întregii
expoziţii. Să fie chiar o simplă întâmplare că autoarea a fost desemnată de
doi ani să conducă viaţa complexă pe care o presupune acest organism viu, în
permanentă prefacere, care este Cenaclul „Ion Ţuculescu“, implicându-se cu întreaga
dăruire în creşterea valorică a creaţiei? Nu, desigur, nimic nu-i lăsat în voia
sorţii la aceşti artişti prea obişnuiţi cu acurateţea actului medical ca să
trateze cu uşurătate actul creator de frumuseţe şi armonie.
Întreaga expoziţie de la Palatul Suţu este
ca o tăcută muzică a apelor din care nu ne-am mira deloc să se înalţe plâns de
sălcii, abur de ceţuri noi, trup de femeie preschimbată-n trunchi de copac, dor
de călătorie pe etern mişcătoarele valuri în care – iar şi iar – tresare câte-o
barcă. Din trestii, chiar nimeni care să ne întâmpine a „Bun venit!“? Dar ochii
noştri mai ştiu să vadă? Să mergem să vedem.
Foto: dr. M. C.