O poveste de familie care din start are cele mai speciale date cu putinţă: cele două lesbiene, trecute de prima tinereţe, interpretate de Annette Bening şi Julianne Moore, trăiesc un adevărat şoc atunci când proprii lor copii ajung să pretindă întâlnirea tatălui natural. De la bun început, familia lor este una dintre cele mai dezgheţate cu putinţă: Nic (Annette Bening) este fără nicio îndoială mâna de fier a casei, cea care ţine totul împreună, carieristă convinsă (medic ginecolog), afectuoasă şi iubitoare, în vreme ce Jules (Julianne Moore) reprezintă partea diafană a cuplului, mai artistă şi mai visătoare, peisagist urban care s-a dedicat întru totul creşterii copiilor, renunţând în acest fel la orice job, suferind într-o oarecare măsură pentru toate acestea. În ceea ce îi priveşte pe Joni şi Laser, sunt doi adolescenţi absolut normali, înconjuraţi de dragoste şi afecţiune, aflaţi pe punctul de a-şi lua zborul de sub aripa ocrotitoare a mamelor – Joni urmează să plece la facultate, lucru care declanşează de fapt o altă latură a dramei. Lisa Cholodenko, regizoarea, reuşeşte să închege o comedie emoţionantă, presărând probleme absolut fireşti şi tipice oricărei alte familii: lipsa de comunicare apărută odată cu trecerea timpului, lipsa de afecţiune dintre cele două femei ori epuizarea oricărei urme de susţinere pentru visele partenerului de viaţă. Cholodenko dovedeşte extrem de multă fineţe şi rafinament atunci când vine vorba de afişarea chestiunilor conjugale, nu transformă totul în tragic, nu cade în zona melodramei, dar nici nu lasă să se transforme într-o comedie uşoară de dragul hohotelor de râs. Odată intrat în viaţa lor, Paul – Mark Ruffalo – nu e decât „donatorul“, nimic mai mult, însă ce se întâmplă atunci când copiii simt nevoia să se apropie mai mult, descoperind un tată, atipic şi el, pe care, într-un fel, nu l-au avut până acum? Practic, familia este bine-mersi până când răsare în peisaj omul care a făcut toate acestea posibile. (...)