Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Mărturisire sub lampa scialitică

Viața Medicală
Prof. dr. Irinel POPESCU marţi, 21 februarie 2012

Amplă şi sinceră cronică a unei vieţi profesionale petrecute, ca anestezist, în imediata apropiere atât a omului suferind, cât şi a chirurgului (privit cu ochi critic), volumul Oraşul bufniţei, semnat de dna dr. Dora Petrilă, este recomandat de dl prof. dr. Irinel Popescu la Cartea confraţilor.

 

   În ultimii ani, dna dr. Dora Petrilă pare tot mai ataşată de literatură; accentele ştiinţifice din celelalte cărţi de până acum sunt ceva mai estompate, tematica de acest gen revenind în preocupările autoarei numai în măsura în care o obligă un eventual interviu-eseu cu una sau alta din personalităţile vieţii noastre medicale. Penultima carte semnată de Dora Petrilă era un volum cu o densitate ştiinţifică atât de ridicată – şi mă refer aici la Între Dumnezeu şi ştiinţă – încât ne-a lăsat impresia că autoarea este decisă să pună capăt, odată pentru totdeauna, celebrei şi puternicei dispute dintre ştiinţă, cu ambiţia ei de a explica totul prin argument (vezi experiment), şi religie, care „crede dar nu cerce­tează“ originea universului şi a omului, acestea aparţinând în mod inconturnabil trans­cendenţei. Dacă a reuşit să încline balanţa de partea ştiinţei pe care o susţine cu fervoare – nu ştiu. Înclin să cred că nu, întrucât nimeni nu-şi poate pune încă la butonieră un astfel de trofeu, indiferent de ce parte a baricadei s-ar situa.
   Ultima carte a Dorei Petrilă, ORAŞUL BUFNIŢEI, apărută recent la prestigioasa editură „Viaţa Medicală Românească“, Bucureşti, 2012, schimbă complet tonul rece, academic, impus de analiza ştiinţifică din volumele anterioare, pentru a deveni cald şi confesiv, până la o sinceritate nu de puţine ori deconcertantă. Mărturisirea albă şi clară, făcută parcă sub lampa scialitică, îi serveşte autoarei la descrierea vieţii de anestezist într-un mare spital bucureştean, într-o mare şi foarte ocupată clinică de chirurgie, cum au fost şi au rămas clinicile de Chirurgie generală şi de Chirurgie cardiovasculară din Spitalul Fundeni, clinici în care se efectuează aproape tot timpul intervenţii chirurgicale numeroase şi de mare anvergură, care n-ar fi fost posibile fără contribuţia Anesteziei şi terapiei intensive, factori decisivi în punerea lor în operă de către noi, chirurgii.
   În procesul complex de rezolvare a unei afecţiuni care necesită o intervenţie chirurgicală, anestezistul-reanimator intervine decisiv în trei momente: înainte de intervenţie, când trebuie să se implice în evaluarea riscului operator, în pregătirea bolnavului pentru intervenţie şi în alegerea momentului operator; în timpul intervenţiei, când trebuie, de multe ori în condiţii dramatice, să ofere confort operator chirurgului, dar să şi menţină funcţiile vitale ale pacientului în cea mai bună condiţie; în perioada postoperatorie, mai ales în cea imediată, când trebuie să monitorizeze extrem de atent evoluţia aceloraşi funcţii vitale şi să continue stabilizarea lor până la momentul în care bolnavul se poate întoarce pe secţia de chirurgie. Despre aceste trei momente se pot scrie multe, atât din punct de vedere medical, cât mai ales din punctul de vedere al relaţiei deontologice perfecte care trebuie să existe între chirurg şi anestezist. Punctul comun care trebuie să îi unească şi să îi facă să renunţe la orgolii inutile şi contraproductive este interesul bolnavului, la care amândoi trebuie să se gândească tot timpul.
   Viaţa de anestezist în aceste condiţii nu poate fi decât complicată, solicitantă până la epuizare, cu momente dificile în care se întâlneşte cu disperarea şi lipsurile de tot felul, care o obligă să apeleze la răbdare, înţelepciune şi adesea curaj. Nu de puţine ori, chirurgia şi anestezia-terapia intensivă se întâlnesc cu situaţii clinice unice sub aspect diagnostic, terapeutic şi tehnic. Le depăşim cu toţii prin cooperare zi de zi, oră de oră, motivaţi fiind de reuşita şi satisfacţia profesională. Toate aceste aspecte cotidiene, munca noastră în sălile de operaţii şi în saloanele de terapie intensivă sunt descrise de autoare cu vervă, cu precizie adesea chirurgicală, cu nostalgie şi, de ce nu, cu umor. Chiar dacă operaţia este lungă şi grea, chiar dacă chirurgii sunt buni, chiar excepţionali – şi sunt descrise pe larg în carte colaborările autoarei cu profesorii I. Juvara, D. Setlacec, Marius Barnard din Republica Africa de Sud –, sau mai puţin buni, nomina odiosa, chiar dacă munca lângă bolnavii gravi din terapie intensivă îi ocupă tot timpul şi toată puterea de dăruire, munca îi este recom­pensată de bucuria reuşitei, după cum reiese din capitolele cărţii. Fireşte, nu întotdeauna. Eşecul profe­sional, tulburătoarea situaţie de şomer pe care o traver­sează în tinereţe, pierderea unor pacienţi la care ţinea enorm, statisticile „negative“ o rănesc şi o descumpănesc. Din acest punct de vedere, cartea descrie nenumărate aspecte legate de pacienţi. Este vorba despre oameni obişnuiţi în cea mai mare parte, dar şi de oameni de excepţie, mari personalităţi ale vieţii culturale româneşti şi aş cita „cazurile“ unor mari artişti care au avut nevoie, la un moment dat, de ajutorul medical de înaltă calificare pe care l-au găsit la noi, în Spitalul Fundeni. Sunt pacienţii, dar şi prietenii autoarei, faţă de care nutreşte sentimente de autentică prietenie. Printre mulţi alţii, aş cita prieteniile ei de durată cu George Constantin, Gheorghe Dinică, Horea Bernea, Sanda Manu etc. La fel de puternic şi plin de conţinut este şi sentimentul de admiraţie care a legat-o pe autoare de doctori celebri precum prof. dr. D. Setlacec, dr. Daniel Constantinescu, prof. dr. E. Apetrei, prof. dr. Marius Barnard, prof. dr. G. Litarcek etc., cu care a rămas în relaţie de prietenie toată viaţa.
   Oraşul Bufniţei este o mărturisire profesională lungă şi, cum spuneam, sinceră. Şi dacă orice om care-şi descrie viaţa este supus inexorabil unei dorinţe de nereprimat de a-şi fasona convenabil biografia, de a o face mai expresivă, mai comercială, în cartea de faţă acest lucru nu se simte sau în orice caz nu este pregnant. Viaţa unui anestezist-reanimator, obligat să rezolve proble­mele majore pe care chirurgia de vârf i le ridică, este prin ea însăşi dramatică şi adesea profund expresivă, fără a mai avea nevoie de înfrumuseţări exterioare. Este o viaţă care nu poate fi niciodată nici uşoară, nici falsă, nici comercială. Este viaţa unui doctor din prima linie a medicinii, din prima linie a frontului. Cu bune şi cu rele.
   Oraşul Bufniţei este cronica unei vieţi profe­sionale petrecute în imediata apropiere a omului suferind, în imediata apropiere a chirurgului faţă de care anestezistul are întotdeauna un ochi critic, după cum veţi observa din lectura acestui volum.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC