În satul
Hermeziu din comuna Trifeşti, judeţul Iaşi, se află una din cele mai frumoase
bijuterii culturale ale Moldovei: Muzeul
„Constantin Negruzzi“. Clădirea adăposteşte istoricul uneia din cele mai
mari familii de intelectuali din Moldova. Am stat de vorbă cu Iulian Pruteanu, referent cultural în
cadrul Muzeului Literaturii Române Iaşi, ca să aflăm mai multe despre povestea
acestui obiectiv cultural.
– Când
a fost inaugurat muzeul „Constantin
Negruzzi“?
– A fost inaugurat în anul 1995 şi a
fost nominalizat alături de alte 65 din întreaga Europă pentru Premiul Muzeului European al anului
1996, de Fundaţia EMYA din Bristol. Muzeul se află la 40 km depărtare de Iaşi,
în satul Hermeziu, comuna Trifeşti, clădirea datând de la începutul secolului
al XIX-lea, când tatăl lui Constantin Negruzzi, Dinu Negruţ, primeşte ca zestre
la căsătoria cu Sofia Hermeziu moşia de la Trifeştii Vechi. În acest conac s-au
născut mulţi cărturari, printre care Constantin Negruzzi (1808–1868), părintele
nuvelei istorice româneşti, scriitorul Iacob C. Negruzzi (1842–1932), unul
dintre cei cinci membri fondatori ai Societăţii „Junimea“ şi secretar al
revistei „Convorbiri literare“, în perioada 1867–1895, şi Ella M. Negruzzi
(1876–1949), prima femeie avocat pledant din România, luptătoare pentru emanciparea
femeii.
– Cum
a fost transformat conacul în muzeu?
– Conacul a
aparţinut familiei până în anul 1949, apoi, în 1968, cu prilejul centenarului
morţii scriitorului Constantin Negruzzi, sărbătorit de UNESCO, un grup de iniţiativă
organizează un muzeu de etnografie şi istorie, având într-o încăpere şi obiecte
de mobilier ale familiei Negruzzi. Muzeul Literaturii Române Iaşi a restaurat
conacul între anii 1993 şi 1995, reconstituind muzeografic viaţa şi activitatea
familiei Negruzzi şi achiziţionând noi valori de patrimoniu. O parte din
exponate sunt primite de la donatori, între care amintesc pe Constantin
Ciopraga, Liviu Leonte, Alexandru Husar, Gabriel Dimisianu, Dumitru Grumăzescu,
Constanţa Arhip, precum şi de la urmaşi ai familei: Dana Konya-Petrişor (Paris)
şi Irina Fotiade (Bucureşti), nepoatele generalului Mihai L. Negruzzi, mătuşa
lor, Ioanna Rosetti, şi fiica acesteia, Catinca Gherghel (Germania). Casa
memorială a fost inaugurată în 1995.
– Ce
putem vedea în muzeu?
– Muzeul cuprinde o expoziţie
documentară şi reconstituirea muzeografică a patru camere memoriale. Holul
central, în care este amenajată expoziţia documentară, însumează mai ales
manuscrise, cărţi în ediţii princeps şi cu autografe, fotografii edite şi
inedite (de la urmaşii familiei), obiecte care le-au aparţinut scriitorilor,
tablouri şi portrete în ulei sau busturi în ghips, numeroase extrase din
operele lor şi din cele ale exegeţilor, fişe bio-bibliografice şi genealogice,
toate construind imaginea vie a uneia dintre marile dinastii ale culturii
române. Camerele memoriale, amenajate cât mai aproape de destinaţia lor iniţială,
amintesc de universul casei unor intelectuali, martor al vizitelor unor
prieteni ai familiei între care domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, scriitorul
şi omul politic Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Petre P. Carp, Nicolae
Iorga, fabulistul Alecu Donici, precum şi importanţi actori şi muzicieni.
Biblioteca oferă vizitatorului o reconstituire a colecţiilor de ziare şi
reviste, cărţi care au aparţinut familiei, numeroase ediţii ale operelor
negruzziştilor, carte veche bisericească, manuscrise, literatură franceză,
germană, greacă, latină.
– Cine
a fost Constantin Negruzzi?
– A fost un om politic şi
scriitor român din perioada paşoptistă. În 1825 era căminar (dregător care se
ocupa de strângerea dărilor asupra cârciumilor, n.n.), în 1837 este ales deputat de Iaşi, în 1840 are sarcina de secretar
al Generalnicei Obşteşti Adunări, în
1841 – de secretar suplimentar, iar în 1842 este reales deputat. Este, pe rând,
spătar, agă, postelnic, vornic. Aceste ranguri boiereşti i-au asigurat o
continuă înaintare în slujbe: diac şi medelgiu în vistieria ţării, prezident al
municipalităţii Iaşiului şi director al vistieriei sub domnitorul Mihail
Sturza, până la căderea acestuia. Sub domnia lui Grigore Ghica, întâi director
al Departamentului Public, director al vistieriei, sub căimăcănie, în două
rânduri, membru al Divanului domnesc, iar în vremea lui Cuza – directorul
Statisticii Centrale şi ministru ad-interim la finanţe. În 1861 este pentru
ultima dată ministru de finanţe (N. I. Popa). Importanţa lui Negruzzi e
însemnată ca prozator, fiind considerat creatorul nuvelei româneşti. Moare la
24 august 1868 şi este înmormântat în cimitirul bisericii din Hermeziu, după
cum i-a fost dorinţa.
