Fiecare
individ are câteva trăsături care îi sunt definitorii, îl caracterizează și îl
fac unic în percepția celor din jur. În mod similar se întâmplă și cu popoarele
care, deși formate din multitudini de personalități diferite, la nivel de
națiune au totuși elemente comune care să le reprezinte. Am vizitat de curând
câteva expoziții organizate de Institutul polonez, Centrul ceh și Institutul
Balassi – Institutul maghiar din București, care au subliniat tocmai unele din
aceste elemente specifice ale țărilor pe care cu mândrie le reprezintă.
Polonezii
au fost mereu răzbătători, în ciuda unei istorii care le-a fost adesea
nefavorabilă și i-a obligat să își sacrifice viața pentru a-și păstra
identitatea de neam. Au reușit mereu să găsească resurse pentru a depăși
greutățile și a înfrunta opresiunea. Ceea ce Institutul polonez a ales să ne
prezinte acum, prin expoziția „Polska. Arhitectura” găzduită de Muzeul
Municipiului București la Palatul Suțu, este modul cum țara s-a redefinit în
anii din urmă, pentru a fi în concordanță cu realitățile și cu nevoile
oamenilor din mileniul III.
Spre
exemplificare au fost selectate 20 de construcții contemporane, majoritatea
clădiri publice, o parte având destinație culturală (muzee, teatre, săli de
concerte pentru muzica clasică, biblioteci), dar și clădiri de locuințe,
birouri, gări, terminale de aeroport etc., răspândite în întreaga țară, nu
numai la Varșovia. Unele dintre ele au fost realizate și cu fonduri europene și
chiar au primit apoi premii de specialitate de la Uniunea Europeană și
Consiliul Europei.
Dincolo
de ineditul construcțiilor în sine, expoziția reflectă și ingeniozitatea
fotografilor polonezi, care găsesc unghiuri interesante și modalități
provocatoare de a pune suplimentar în valoare creațiile arhitecților. Nu în
ultimul rând, organizatorii au vrut să ne arate și faptul că arhitectura
înseamnă și emoție, prin integrarea spiritului și personalității celor care au
creat-o, dar și ale celor care văd, lucrează sau locuiesc într-o clădire.
Ceva
mai la sud, cehii au umorul lor special și reușesc să ne facă, nu de puține
ori, propuneri culturale care ies din tipare. Până la 15 decembrie, în rotonda
din foaierul Sălii Mici a Teatrului Național București, poate fi vizitată
expoziția „Made in CZ/Found in RO” organizată de Centrul ceh în colaborare cu
publicul bucureștean, posesorul în fapt al obiectelor pe care le vedem
organizate tematic, după sfera de utilizare.
Ideea
lui František Zachoval, directorul centrului și inițiatorul acestui proiect, a
fost să descopere ce mărci cehoslovace sau cehe există în casele românilor,
evidențiind în acest fel atât popularitatea, cât și calitatea și utilitatea
acestor produse, care alcătuiesc, în final, o inedită expoziție de design de
produs. Pentru români, înainte de intrarea la spectacolul de teatru sau ca o
vizită intenționată, parcurgerea expoziției va trezi cu siguranță nostalgii
legate de paharele din cristal de Boemia, produsele cehoslovace de papetărie
Koh i Noor, sau de diferitele mărci de mobilier, electrocasnice sau corpuri de
iluminat prețioase în anii comunismului, multe dintre ele fiind creația lui
Stanislav Lachman (1921–2011), designer ceh legendar printre conaționalii săi.
Geografic
mai aproape de noi, maghiarii sunt dintre popoarele pe care și religia le
definește în mod fundamental, de aceea au dorit să marcheze cum se cuvine cinci
secole de la crearea și răspândirea protestantismului, după ce Martin Luther
publica la 31 octombrie 1517 cele 95 de teze despre înțelegere, penitență și
evanghelie, care au stat la baza creării bisericilor evanghelică și reformată,
până astăzi dominante în Ungaria. Expoziția itinerantă „Soli Deo Gloria – Cinci
secole de protestantism maghiar”, realizată de Secretariatul de stat pentru
diplomație culturală și științifică din cadrul Ministerului afacerilor externe
și comerțului exterior din Ungaria, prezintă istoria reformei și modul cum a
ajuns ea să se îngemăneze cu identitatea maghiară, ajutând la consolidarea și
răspândirea folosirii limbii naționale, cu rol deosebit de important în timpul
ocupațiilor otomană și habsburgică. Sunt evidențiate personalități religioase,
științifice și politice care au contribuit la consolidarea protestantismului
din secolul al XVI-lea până în prezent, precum și centre culturale care s-au
creat și au dăinuit peste timp. În completarea expoziției, podeaua Institutului
Balassi a fost redecorată astfel încât vizitatorii să poată descoperi o hartă
imensă a Bazinului carpatic cu congregațiile reformate maghiare.
Pentru
iubitorii de film, sfârșitul acesta de săptămână se anunță deosebit de intens,
cu cea de-a unsprezecea ediție a Săptămânii filmului maghiar, până la 19
noiembrie, cu cele mai recente și premiate producții maghiare, de la lung și
scurtmetraj la documentare și filme de animație. La 17 noiembrie este ziua de
prezentare a festivalului invitat, anul acesta fiind vorba de „BuSho”,
festivalul de filme de scurtmetraj de la Budapesta.
În
același timp, sala Elvire Popesco a Institutului francez găzduiește între 17 și
19, respectiv 24 și 26 noiembrie festivalul „CinePolska”, cu șase lungmetraje
produse în 2016 și 2017, premiate internațional, incluzând și filme biografice,
printre care „Maria Skłodowska-Curie. Curajul de a cunoaște” dedicat vieții
faimoasei dublu laureate a premiului Nobel la 150 de ani de la naștere, și
„Arta de a face dragoste. Povestea Michalinei Wisłocka”, peliculă care vorbește
despre doctorița care a influențat fundamental viața intimă a polonezilor după
publicarea volumului intitulat asemenea filmului.
