În
cei peste 25 de ani de activitate, Societatea Română Alzheimer (SRA) s-a aflat
în sprijinul persoanelor cu demență și al familiilor acestora, a oferit
informații și a desfășurat programe ample de educație, instruind profesioniști
ce lucrează în domeniul psihogeriatriei. Cu ocazia Zilei internaționale
Alzheimer 2017, SRA a organizat o altă conferință pentru o mai bună înțelegere a demenței, și
anume cea de-a doua ediție a evenimentului cu titlul „Remember me!”.
Îmbătrânirea
este unul dintre cele mai semnificative fenomene sociale ale secolului nostru.
Speranța de viață crește direct proporțional cu prevalența afecțiunilor
asociate vârstei a treia, cel mai frecvent diagnosticate fiind depresia și
demențele, îndeosebi demența Alzheimer (DA).
„Demența
Alzheimer reprezintă 50–70% din demențele vârstnicilor”, afirmă psihologul
Ioana Căciulă (București). În România, 80% din bolnavii cu Alzheimer rămân
nediagnosticați (din zece pacienți cu demență, doi sunt diagnosticați și doar
unul este tratat). De asemenea, statisticile spun că numărul bolnavilor se va
dubla la fiecare 20 de ani, lucru îngrijorător ținând cont că boala este a
șaptea cauză de mortalitate la nivel mondial. Bolnavii au 80% șanse de deces
dacă timpul de dispariție de acasă depășește 48 de ore.
Pentru
un pacient care suferă de Alzheimer, rutina poate deveni sinonimă cu
securitatea. În acest caz, este importantă păstrarea, pe cât posibil, a unei
vieți normale. Dragoș Nanuti (București) și George Georgescu (București) vin în
ajutorul persoanelor cu DA cu un proiect intitulat The Human Link, care are în
centru un dispozitiv electronic de asistență special destinat persoanelor cu
demență. „Când cineva este diagnosticat cu această boală, riscă să fie sugrumat
de familie, să nu își mai continue viața ca înainte. Din acest motiv, am creat
un dispozitiv nestigmatizant și cu care oamenii sunt obișnuiți.” Aplicația utilizează
internetul și telefonia pentru a pune în legătură permanentă pacienții și
familiile lor.
Printre
funcțiile dispozitivului de ajutor al pacienților cu Alzheimer se găsește
butonul de SOS care apelează direct aparținătorul și permite crearea de zone de
siguranță pentru a reda libertatea pacienților, dar în același timp arată
traseul acestora. Dispozitivul poate fi folosit ca telefon și permite setarea
de alarme pentru administrarea medicamentelor sau alarme de scoatere a ceasului
de la mână. Produsul este pregătit să răspundă și unor alte tipuri de
necesități – de exemplu, boli de inimă, printr-un buton conectat la serviciul
de urgență și cu persoanele dragi.
Ult
alt tip de tratament pentru persoanele cu Alzheimer este kinetoterapia, subiect
dezbătut de Dragoș Bogdan (București), kinetoterapeut. Riscurile demenței
Alzheimer constau în probleme de mobilitate cauzate de slăbirea musculară,
deficite de echilibru, căderi și traumatisme, afectare cognitivă, izolare
socială și chiar depresie. Toate acestea duc în final la un regres
fizioanatomic cognitiv și emoțional. Exercițiul fizic ca tratament pentru DA
îmbunătățește semnificativ activitatea cerebrală, funcția cognitivă și
rezistența la mecanismele neurodegenerative care apar în demență. Totodată, exercițiul
fizic crește fluxul de sânge cerebral, susține supraviețuirea neuronilor, scade
riscul cardiovascular.
Exercițiile
moderate de două ori pe săptămână încetinesc cu aproximativ 30% deteriorarea
progresivă a abilității de a performa activitățile zilnice. În ceea ce privește
tipurile de exerciții, cele de flexibilitate, atât active, cât și pasive,
acestea ajută sistemul musculo-scheletic, sporesc forța musculară și fac ca
sarcinile zilnice să fie mai ușoare. Acest tip de exerciții trebuie să se concentreze
asupra întăririi mușchilor slabi ai pacientului. Facilitarea neuromusculară
proprioceptivă, alt tip de exercițiu, reprezintă ușurarea, încurajarea sau
accelerarea răspunsului motor voluntar prin stimularea proprioceptorilor din
mușchi, tendoane, articulații. Tehnicile tradiționale de întindere sunt
extinderea ușoară a flexurilor cotului, șoldurilor, flexorilor, genunchilor,
strechingul combinat cu tehnici de mobilizare a articulațiilor,
auto-strechingul sau self-strechingul. Trebuie să se evite întinderi balistice
(întinderi de înaltă intensitate și întinderi agresive).
În
cadrul simpozionului despre depresie și manifestări somatice prezentat de prof.
dr. Mirela Manea (București), medic la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr.
Alexandru Obregia” din București, au fost discutate echivalențele somatice ale
depresiei. În România, pacienților diagnosticați cu Alzheimer li se oferă rar
ajutorul cuvenit și la timp, astfel încât ajung în cămine sau spitale atunci
când boala este într-un stadiu avansat. În acest moment, fenomenul depresiv nu
este deloc străin. Depresia este deopotrivă o boală a psihicului și a corpului.
Un procent semnificativ din cei care au această problemă au ca manifestare
durerea fizică. De multe ori difuză și „nejustificată”, aceasta poate căpăta
diverse forme (cefalică, abdominală, musculoscheletală, a încheieturilor), iar
sursa este rareori descoperită. Echivalențele somatice ale depresiei
manifestate prin durere se caracterizează îndeosebi prin următoarele: au
caracter de „durere surdă”, exprimată greu de către pacient, se schimbă de la
un moment la altul, ba chiar se pot asocia cu anxietatea. Nici manifestările
somatice din sfera cardiovasculară și digestivă nu sunt rare. Pacienții acuză
palpitații, dureri în piept, senzație de oboseală la efort mic sau dureri
abdominale difuze.
