Dr. Cătălina
Elena Răceanu lucrează
de 16 ani ca medic ORL în cadrul ambulatoriului de specialitate al
Spitalului Municipal Calafat. A venit aici ca să fie mai aproape de
familie, care locuia în Craiova. Alegerea specialității crede că
a fost o întâmplare norocoasă, prinsese multă experiență în
această zonă din facultate și îi plăcea cum se intersecta cu
celelalte specialități. „Am ales pur și simplu ORL, sau el m-a
ales pe mine”, mi-a povestit.
– Dacă ar fi să faceți o
radiografie a specialității dvs. la nivel național, ce probleme
ați identifica?
– Nu
știu dacă sunt probleme specifice specialității sau probleme
generale ale sistemului, legate de educația sanitară, de accesul
pacienților la centre specializate, de posibilitățile de
investigații complexe care să pună un diagnostic și să asigure
un tratament eficient în fazele agravante ale unor afecțiuni. ORL
este o specialitate relativ simplă, dar imediat poate să devină
foarte complicată. O simplă otită, o tulburare de auz poate să
aibă o cauză banală: un dop de cerumen pe care îl îndepărtezi
printr-o spălătură sau pot fi probleme legate de urechea internă,
de aparatul auditiv, care necesită investigații extrem de complexe,
cu aparatură sofisticată, personal de specialitate antrenat. Din ce
am văzut pe la congrese sau am citit, există centre specializate cu
personal foarte bine pregătit și cu dotări la nivel relativ
avansat, probabil la nivel european. Dar sunt mulți pacienți care,
din lipsă de informare, lipsă de asigurare sau de educație
medicală, nu sunt tratați corespunzător. Ținem seama de multe
alte criterii, de asigurări, de lipsa locului de muncă, de multe
alte lucruri, nu doar de simptome, de patologie, de boală ca atare.
Or, boala nu ține seama de posibilitățile pacientului și merge
înainte, își vede de treabă, evoluează.
– Ce este specific practicării
acestei specialități într-un cabinet de spital municipal?
– Pacienții
vin din toate categoriile de vârstă, de la bebeluși, sugari până
la vârstnici, iar patologia acoperă cam toată specialitatea:
infecții, afecțiuni cronice, acutizări, tumori. Toată patologia
ORL se reflectă în ceea ce vedem noi zilnic. Încercăm să fim
atenți, să consultăm, să facem lucrurile de bază așa cum am
fost învățați, să acordăm atenție fiecărui organ în limita
dotărilor unui spital de acest nivel, să vedem cât se poate de
bine aspectele elementare, să știm ce decizie să luăm, să știm
să orientăm pacientul, dacă îl putem trata, dacă îl putem ajuta
sau dacă nu, să îl orientăm în timp util spre clinicile
specializate dotate.
– Cum sunt abordate urgențele?
– În
cadrul specialității ORL nu facem gărzi. S-a mai pus la punct
sistemul de primiri urgențe, avem medici urgentiști. Dacă
pacientul vine la urgență în timpul în care sunt și eu la
cabinet, adică de luni până vineri, de dimineață până la ora
15, atunci sunt solicitată și la urgențe. Celelalte urgențe ORL
sunt rezolvate de medicii de gardă sau sunt amânate până
dimineața, în funcție de natura urgenței. De pildă, avem
problema sângerărilor nazale sau de altă natură. În general,
corpii străini pun anumite probleme, copilașii care își introduc
diverse chestii în năsuc, în urechi, în guriță și pentru
aceste cazuri, indiferent de oră, dacă este nevoie, sunt
solicitată. Nu se întâmplă foarte des, dar atunci când medicul
de gardă îmi cere ajutorul, vin întotdeauna de-acasă. În rest,
urgențele de tip sinuzite, amigdalite, se rezolvă de medicii de
specialitate, medicii de gardă.
– Din ce vedeți la cabinet,
pentru ce fel de patologii trimiteți la alte centre? Trimiteți la
Craiova mai ales?
– Da,
în primul rând la Craiova ajung pacienții. Ei își aleg medicii,
fiecare în funcție de posibilități. De exemplu, sinuzitele
complicate, care necesită internare. Sau sunt afecțiuni cronice cu
acutizări relativ frecvente, afecțiuni la care simptomele durează
o perioadă mai lungă de timp: o sinuzită acutizată sau polipoza
nazală, mai ales la pacienții cu teren alergic, care necesită
investigații, endoscopie, tomografii și așa mai departe. Le
explicăm din start că noi nu avem posibilități, îi îndrumăm
către centrele specializate. Și bineînțeles tumorile, cancerele,
care se văd în sfera ORL, în nas, în cavitatea bucală sau
laringe. Le explicăm pacienților mai delicat că necesită
investigații complexe într-un centru specializat. La fel și
otitele supurate cronice, care necesită investigații sau
intervenții chirurgicale. Pe medicii de la Craiova îi cunosc destul
de bine, făcând rezidențiatul acolo. Mai vorbim la telefon, cer
păreri, sfaturi, au dotări și experiență acolo, colaborarea este
bună, normală.
– Puteți detalia, mai concret,
pentru aspectele care țin de oncologie? După ce se pune
diagnosticul altundeva, mai sunteți implicată în urmărirea
pacienților?
– Nu.
Nu avem fișă de cronici sau ceva asemănător. Pacientul cu
specificul afecțiunilor oncologice din sfera ORL este investigat, se
efectuează examenul anatomopatologic, tratamentul chirurgical și
apoi radioterapia și chimioterapia de medicii din specialitatea
respectivă. După ce trec de aceste etape și se consideră că sunt
în remisie, pacienții vin la cabinet pentru control periodic când
au nevoie și de părerea specialistului, pe care o cere oncologul
sau chimioterapeutul, și atunci vine pacientul, ne uităm, ne dăm
cu părerea, scriem pe hârtie și îl trimitem înapoi la oncolog,
să vadă ce fac în continuare.
– Există o colaborare și cu
medicina dentară?
– Din
păcate, medicina dentară ar trebui băgată în seamă mai mult de
forurile competente superioare, pentru că sunt extraordinar de mulți
pacienți cu mari probleme dentare și pe acest fond: dinți
neîngrijiți, cavitate bucală neîngrijită, își găsesc terenul
propice diverse afecțiuni oncologice din ce în ce mai greu de
tratat. Colaborarea pe plan local este bună. Stomatologii ne trimit
pacienți, suspecți de sinuzită de exemplu. Dar ar trebui băgată
în seamă foarte mult stomatologia, să fie cumva stimulați medicii
și să poată veni pacienții la ei, fie că au, fie că nu au bani
suficienți. Pentru că în medicina dentară tratamentele sunt
scumpe, medicii sunt nevoiți să își cumpere singuri cam toate
materialele necesare și sunt foarte mulți pacienți care chiar ar
fi cazul să ajungă la stomatolog, și pentru că pe fondul
neîngrijirii stă la pândă cancerul. Plus că, lăsând la o parte
cancerele, focarele de infecții dentare nu fac bine deloc, afectează
inima, reumatismul etc. Ar trebui ajutați stomatologii, ca și ei la
rândul lor să poată ajuta cât mai mulți pacienți.
– Cum e abordată la nivelul
spitalului problema utilizării judicioase a antibioticelor? Există
vreo comisie, un expert?
– Farmacia
noastră e dotată cu antibioticele uzuale clasice și cefalosporine,
ținând cont de faptul că aici, cazurile grave care ne depășesc
competența sunt îndrumate către spitale de boli infecțioase, nu
avem experiență în folosirea celor mai noi antibiotice. Nu avem o
comisie, știu că o dată sau de două ori pe săptămână, o
doamnă doctor de la secția de boli infecțioase de la spitalul din
Băilești vine la noi în spital și face anumite verificări, în
special pe linia de infecții intraspitalicești. În ceea ce mă
privește, sunt două-trei antibiotice pe care le dau, deci nu trec
la ceva deosebit, mă bazez pe experiența clinică și pe
rezultatele testelor de laborator. Facem tratament în funcție de
antibiogramă.
– Ce ați vrea să se schimbe în
sistemul medical din România?
– M-aș
gândi la o relativă flexibilizare la nivelul asigurărilor de
sănătate. Când vezi că un pacient fără asigurare medicală are
cancer în gât în stadiul doi, trebuie să îi explici că trebuie
mai întâi să își plătească asigurările, durează o lună și
jumătate până devine asigurat, timp în care poate să ajungă în
stadiul trei! Aș vrea mai multă flexibilitate pentru afecțiunile
deosebite care chiar necesită tratament în timp util.
.jpg)
