Multe medicamente provin din plante modificate pentru a deveni mai active, mai lipofilice sau mai rezistente la degradarea enzimatică. Spre exemplu, gruparea „acetil” se adaugă la salicilatul din salcie pentru a produce aspirina. Sau la morfina extrasă din mac, pentru a produce heroina.

În psihiatrie, acidul valproic este un derivat metilat al acidului valeric din rădăcina de valeriană, bupropion este un derivat de cathionină din planta khat. Iar galantamina, utilizată în tratamentul demenţei, se găsește în forma ei pură în bulbul de ghiocel.

De aceea, există multe asemănări în acţiunile farmacologice ale plantelor și ale medicamentelor. Cu toate acestea, în medicina occidentală, polipragmazia este descurajată, preferinţa fiind pentru un singur „glonţ”. Fiecare plantă conţine zeci de substanţe chimice. În medicina chineză și în cea ayurvedică (de tradiţie indiană) se presupune că diferitele substanţe chimice din plantă acţionează sinergic, deși doar una are efectul principal.

Plantele medicinale pot fi vândute fie purificate, standardizate sau cu spectru întreg. Purificate, atunci când substanţa presupusă ca principală în efect este izolată, cum este cazul hipericinei din sunătoare (denumită în engleză St. John’s wort). Cele standardizate conţin o concentraţie specifică a principiului activ. Iar cele care conţin planta integrală sunt preferate de botaniști, care susţin că așa au fost ele descoperite de om ca fiind benefice, așa au fost folosite ele de sute de ani. Aici este o controversă. Și nu există studii știinţifice care să le dea dreptate botaniștilor, în detrimentul folosirii formelor purificate sau standardizate.

Pentru tratarea depresiei, cele mai studiate și mai eficiente produse medicinale sunt sunătoarea, turmericul (cu componenta lui activă, curcuma) și șofranul.