„În primăvara lui 1989, prima ediţie a revistei Generaliste ieşea din rotativă. Acum ţineţi în mâini nr. 1.000. O ţintă simbolică. O dovadă de bună sănătate. Intraţi, e lumină…“. Cu aceste cuvinte se deschide numărul festiv al cunoscutului hebdomadar belgian, pe care „Viaţa medicală“ îl prezintă cititorilor cu regularitate, date fiind calitatea, seriozitate, noutatea, actualitatea temelor, studiilor abordate în paginile sale. Ca publicaţie consoră al cărei colectiv redacţional a cunoscut, acum doi ani, un asemenea moment aniversar, îi felicităm pe colegii de la LE GÉNÉRALISTE şi le urăm „vânt din pupa“ spre multe, multe numere tot mai bune, bazate – ca să folosim un termen lansat de redacţia sărbătorită – pe acel Evidence- Based Journalism, care a plasat-o printre fruntaşele presei medicale. În ce priveşte numărul festiv propriu-zis, cam un sfert este, într-un fel sau altul, dedicat evenimentului, în sensul că găsim în respectivele pagini texte publicate cu ani în urmă sau comentarii despre diverse acţiuni promovate de revistă de-a lungul existenţei sale. În rest, ca de obicei – articole, relatări, privind diverse aspecte ale cercetării şi practicii medicale. Din care spicuim câteva în rândurile ce urmează. • Revista îşi continuă şi în acest număr suita de articole despre bolile rare. De astă dată se ocupă de sarcoidoză. Numită şi maladia Besnier-Boeck-Schaumann sau limfogranulomatoza benignă, sarcoidoza este o maladie sistemică cu cauze necunoscute, caracterizată prin formarea de granuloame imune în organele afectate. Boală ubicuitară, cu o incidenţă globală de cca 17 cazuri la 100.000 de persoane (ceva mai ridicată la femei), sarcoidoza poate fi întâlnită la toate vârstele, dar în special la adulţii între 25 şi 40 de ani. De obicei survine sporadic, dar se poate manifesta şi într-un cadru familial (10% din cazuri). Maladia aceasta pare să fie consecinţa unui răspuns imunologic nedorit, urmare a unei susceptibilităţi genetice particulare asociate unor factori specifici infecţioşi sau de mediu. Leziunea tipică este un granulom cauzat de răspunsul imunitar la medierea celulară a unui antigen, în care intervin citokine precum factorul de necroză tumorală α (TNFα). Însă, în pofida numeroaselor studii, n-a putut fi determinată o cauză specifică sarcoidozei. Care se prezintă cel mai des prin manifestări pulmonare (30%), dar are şi localizări extratoracice – oculare (uveite), cutanate etc., fiind uneori asociată şi altor boli autoimune (sclerodermie, spondilartrită anchilozantă, maladia Crohn, sindromul Löfgren ş.a.). Diagnosticul se bazează pe examen clinico-radiografic pulmonar şi pe investigaţii biopsice. Nu există niciun test de laborator specific. Îndeobşte, sarcoidoza este limitată în timp: în majoritatea cazurilor durează mai puţin de cinci ani, dar poate dura şi decenii. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.