Newsflash
OPINII

Închisoare pentru informații despre sănătatea sexuală

de Alexandra NISTOROIU - ian. 10 2017
Închisoare pentru informații despre sănătatea sexuală
   Cât eram cu toții ocupați cu alegerile și încercările de a descâlci spectacolul politic deprimant din ultimele săptămâni, Senatul a lăsat să treacă tacit o lege care pedepsește cu închisoarea pe oricine va îndrăzni să facă educație sexuală în școli fără acordul scris al părinților elevilor cărora li se adresează.
   Inițiat de deputatul Ninel Peia, care i-a dat și numele „Inocența copilăriei”, proiectul de lege ajuns acum la Camera Deputaților prevede pedepse cu închisoarea între trei luni și doi ani pentru toți cei care vor furniza elevilor (până la absolvirea gimnaziului inclusiv) informații din zona educației sexuale fără a obține în prealabil acordul scris al părintelui sau tutorelui. În expunerea de motive, Peia vorbește de copii traumatizați: „Există deja școli unde copile de 10 ani pleacă rușinate de la aceste «cursuri», sunt băieți care nu mai înțeleg ce este aceea o familie sau de ce nu e nimic rău să ai sentimente erotice pentru Ionel și nu pentru Diana. Aceste vlăstare cărora le dorim cele mai bune lucruri și o viață împlinită, copii pentru care facem sacrificii enorme sunt traumatizați de informații care nu sunt, nu au fost și nici nu vor fi specifice unei copilării normale, a singurei faze din viața fiecăruia care a fost binecuvântată cu miracolul inocenței”.
    Formulată succint, în trei articole, din care reiese mult mai clar pedeapsa decât specificul faptei incriminate, legea îi pune în dificultate și pe toți profesorii de biologie. Își vor risca libertatea să spună adevărul despre funcția de reproducere sau vor înlocui acel capitol cu o poveste frumoasă despre cum aduce barza pruncii în familiile tradiționale?

 

Confuzii și contradicții legislative

 

    Mai în glumă, mai în serios, în mod normal, ar trebui să putem trece zâmbind pe lângă o astfel de inițiativă. Dacă nu din alte motive, măcar fiindcă nici măcar nu are obiect. Inițiatorul legii se războiește cu un dușman închipuit. În România zilelor noastre nu se țin ore dedicate de educație sexuală în școli. Nici măcar educația pentru sănătate nu mai este (sau nu este încă, dacă vreți să rămânem optimiști) materie obligatorie, în pofida tuturor argumentelor pro care ar fi trebuit să o facă la fel de omniprezentă precum matematica. Educația sexuală este doar un capitol al opționalului de educație pentru sănătate la care se pot înscrie sau nu elevii și pentru care deja sunt solicitate acorduri scrise din partea părinților. Deși prima e conținută de a doua, confuzia dintre cei doi termeni a inundat mass-media și discursul public. Confuzia e alimentată de ONG-urile aflate de-o parte și de alta a baricadei, care folosesc conceptele ca și cum ar fi interșanjabile „educație sexuală” sau „educație pentru sănătate”. E doar un detaliu, dar unul care face să se rateze în continuare dezbaterea.
    Conversația nu ar trebui să fie despre cine riscă sau nu pedepse cu închisoarea conform legii „inocenței copilăriei”. De fapt, nu ar trebui să aibă nicio legătură cu dreptul penal. Și, dincolo de ideologii, dezbaterea nu ar trebui să fie dacă educația pentru sănătate are sau nu ce să caute în școli. Există deja o lege în acest sens, una pe care deputatul social-democrat – deși licențiat în drept – o ignoră complet când o propune pe-a lui și în apărarea căreia nu a sărit niciun senator.
    Potrivit articolului 46 din Legea protecției copilului (272/2004), statul este obligat să asigure copiilor: „dezvoltarea de acțiuni și programe pentru ocrotirea sănătății și de prevenire a bolilor, de asistență a părinților și de educație, precum și de servicii în materie de planificare familială”, dar și „derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevederii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”.
   Conversația n-ar trebui să fie despre „dacă”, ci despre „cum”. Cum e mai eficient, cine îi pregătește pe cei care vor susține orele de educație pentru sănătate, ce vor face educatorii și ce vor face medicii, cum e integrată măsura asta cu alte măsuri de prevenție, sănătate publică, asistență socială etc.

 

Cele mai multe mame adolescente din Europa

 

    România are cea mai mare rată de sarcini la adolescente din Uniunea Europeană, de trei ori media europeană. Astfel, în 2014, mai mult de 18.600 de minore au născut în spitalele din România, potrivit Institutului Național de Statistică. Sute dintre ele nici măcar nu împliniseră 13 ani. Dar despre copiii care nasc copii nu vorbim mai mult de cele câteva minute cât ține un reportaj tv lacrimogen sau chiar cu accente horror la jurnalul de seară. Mai auzim despre copile de 11 ani rămase gravide în urma unui abuz sexual sau despre adolescente, care, de teamă să nu afle părinții, nasc singure și își aruncă pruncul la coșul de gunoi. Ne cutremurăm și schimbăm canalul. Sau subiectul.
     Sarcinile în adolescență vin la pachet cu riscuri medicale crescute față de o sarcină la o femeie ajunsă la vârsta fertilă adultă, iar aceste riscuri (prematuritate, preeclampsie, malformații congenitale, greutate scăzută la naștere, depresie postpartum) se suprapun peste riscurile sociale ușor de intuit. Fenomenul copiilor care devin mame este strâns legat de sărăcie, emigrație (părinți plecați să muncească în afara țării), expunerea la violență domestică și abuzuri, dar, nu în ultimul rând, și de accesul scăzut la educație, în toate formele ei, inclusiv educația pentru sănătate și educația sexuală. Această relație a fost dovedită în repetate rânduri.
    Avem mai multe mame adolescente decât orice altă țară europeană și absolut nicio strategie pentru a reduce numărul de sarcini precoce nedorite. N-avem niciun deputat care să-și fi propus să apere inocența copilăriei acestor fete cu măsuri bazate pe dovezi științifice. Ninel Peia nu scrie despre cât de „traumatizate” pot fi ele în urma acestei experiențe. Sau cât de „traumatizați” pot fi copiii lor, despre care statisticile spun că vor fi abandonați sau lăsați în grija rudelor, vor crește în sărăcie sau într-un mediu lipsit de echilibrul afectiv necesar dezvoltării.
   „Traumatizant”, s-ar putea argumenta, poate fi și un diagnostic HIV/SIDA pentru un adolescent sau tânăr adult. România raportează mai mult de 15% din diagnosticele de HIV/SIDA în grupul de vârstă 15–24 de ani (care reprezintă doar 12,3% din totalul populației), conform celui mai recent raport ECDC. La noi în țară, transmiterea HIV se face cu precădere prin contact heterosexual neprotejat.
    Prevenția HIV/SIDA și a sarcinilor nedorite sunt doar două – cele mai vizibile – argumente în favoarea educației sexuale în școli, dar lista acestora e mult mai lungă. Majoritatea oponenților educației sexuale în școli argumentează că aceasta ar promova sexul la vârste mai fragede. Ipoteza a fost dovedită falsă în repetate rânduri. Nu numai că orele de educație sexuală nu fac ca adolescenții să își înceapă viața sexuală mai timpuriu, ci, dimpotrivă, unele dovezi sugerează că pot chiar să întârzie debutul activității sexuale. În plus, programele de educație sexuală cresc proporția tinerilor care folosesc mijloace de contracepție și reduc numărul sarcinilor nedorite. Experiența Statelor Unite, de exemplu, a arătat că programele bazate strict pe promovarea abstinenței sexuale în rândul adolescenților sunt ineficiente, fiindcă cenzurează sau exclud informații care îi pot ajuta pe tineri să își protejeze sănătatea. În schimb, și-au dovedit eficiența programele de educație sexuală cuprinzătoare, care prezintă adolescenților toate opțiunile de care dispun pentru a se proteja.
   Dar intervențiile bazate pe dovezi probabil că interesează mai puțin pe cineva care propune pedepse cu închisoarea pentru oamenii care fac greșeala de a face educație din postura lor de educatori. Și, scriind aceste rânduri, mă întreb cum de legea asta a trecut de Senat, în loc să eșueze lamentabil și să ajungă la rubrica „Între ghilimele” din „Viața medicală”.

 

Mamele eroine

 

    Ninel Peia e pe final de mandat, a intrat în parlament ca deputat PSD de Ilfov și are un cont de Facebook de pe care împrăștie teorii ale conspirației legate de vândutul țării către Soros. În primăvară, după ce s-a crezut câteva momente Olivia Steer, a susținut că vaccinul DTP ar fi fost la originea îmbolnăvirilor copiilor din Argeș. Liviu Dragnea a anunțat că îl dă afară din PSD – pentru derapaje de la linia partidului, dar și de la bunul simț. Apoi însă, Peia și-ar fi cerut scuze și ar fi fost iertat și păstrat în partid – aflăm nici măcar o lună mai târziu de la Gabriela Firea. În octombrie, controversatul deputat își mai achiziționa alte 15 minute de faimă și visuri electorale de scurtă durată (partidul a decis pe ultima sută de metri să nu îl mai includă pe lista candidaților) mulțumită legii „mamelor eroine”, o actualizare a unui nociv concept promovat înaintea lui de regimul comunist.
   Mamele eroine ale lui Ninel Peia nu seamănă nici cu cele din revistele glossy pentru femei, nici măcar cu acelea din reclamele la detergent. Nici nu luptă în război, nici nu pilotează avioane în vreme ce alăptează. O mamă medic care își duce copilul la înot în dimineața ce urmează unei gărzi epuizante nu e eroină decât dacă ăla micu’ mai are doi frați sau surori acasă. Politica demografică a lui Peia, introdusă prin această lege a mamelor eroine, se rezumă la oferirea unor indemnizații viagere mamelor care nasc de la trei copii în sus: cu cât mai mulți, cu atât mai mare indemnizația, prin raportare la salariul mediu pe economie. Sunt, de fapt, mamele eroine ale lui Ceaușescu.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe