…dar
nu se știe, nu se știe până când*
Doctore,
fă-mă să-nțeleg... Cum să ne „spovedim” la doctor. Prin ochii pacientului. În
primul rând om, apoi medic. Dacă înțeleg, doare mai puțin. Comunicarea, cel mai
bun tratament. Hai să vorbim aceeași limbă. Cum ar fi dacă ne-am înțelege?!
Grăiește să-nțeleg și eu! Ca să te ajut, spune-mi ce te doare. Medic versus
internet, tu faci diferența. Așadar, vă ascult… Importanța relației
medic–pacient. Dragă pacient, ajută-mă să te fac bine. Vrei să discutăm despre
asta? Om pentru pacientul meu. Cunoștințele nu te fac om și nici facultatea
doctor, ci pacientul. Om te naști, doctor devii, dar nu uita să rămâi om!
Comunicarea empatică; cu pacienții și nu numai.
Versus
De
vorbă cu doctorul. Și eu sunt sau am fost pacient. Spune-mi ce te doare. Hai să
fim parteneri. Trecut versus prezent în relația medic–pacient. Ajută-mă să te
ajut. În vizită la medicul meu drag. Relația medic–pacient: cel mai frumos
lucru din medicină. Cum să te ajut? Medic și pacient… prieteni sau dușmani?
Pacient pot fi și eu mâine! Cum să înțelegem pacientul. Paternalism versus o
relație terapeutică medic–pacient. Ascultă-mă, te rog, doctor drag! Ascultă,
tratează, vindecă. Cu ce pot să vă ajut? Doctor, nu doar un absolvent de UMF.
Cum să trăiești cu un diagnostic dur.
Sesizați
zece diferențe. Hai că am glumit: doar una.
Recent
am pus celor care mă cunosc și mă urmăresc următoarea întrebare: dacă ar fi să
te decizi să citești o carte plăcută și utilă despre comunicarea cu pacienții,
cum ai dori să se numească? Căutam să mă inspir pentru titlul unui proiect nou
la care lucrez de ceva vreme. Chiar m-am inspirat! Am primit multe sugestii de
la oameni dragi pe care îi apreciez. Mai sus sunt 90% dintre acestea. Le-am
grupat în două: de la medici și de la restul lumii. Fiecare sugestie ascunde în
spate o aspirație relevantă celui care a scris-o. Dacă este să compar
propunerile, sincer, mi se par cam aceleași. Este adevărat, poate că
respondenții mei nu sunt chiar reprezentativi pentru întreaga societate
românească, dar observ că pentru acest grup restrâns aspirațiile se suprapun.
Medici și pacienți simt la fel, își doresc cam tot aia. Poate că suntem pe un
drum bun și sper că și alții ne vor urma.
În
mintea noastră ne împărțim în medici și pacienți. Cu o mică diferență: nu orice
pacient poate fi medic. Dar, vorba poetului, nu se știe, nu se știe până când.
Probabil
până când medicul devine pacient și asta ajunge să conteze cel mai mult.
*Scoasă din contextul
poeziei „Balada blondelor iubiri”, de George Țărnea
