Vaccinarea a fost
unul dintre subiectele centrale ale celui de-al 15-lea Forum European de Sănătate
Gastein, desfăşurat, la începutul acestei luni, sub titlul „Criză şi
oportunitate – sănătatea în era austerităţii“. Această asociere este îndreptăţită
de un studiu citat în acele zile, potrivit căruia vaccinarea corectă
antipneumococică în ţările în curs de dezvoltare ce primesc ajutor din partea
Alianţei Globale pentru Vaccinuri şi Imunizare ar putea conduce, până la sfârşitul
acestui deceniu, la economii de până la 1,2 miliarde de dolari (din care 85% ar
fi altfel cheltuiţi pentru tratarea pneumoniei). Vaccinarea, deci, nu numai că
previne boala şi moartea, este şi eficientă din punct de vedere financiar.
Relaţia
dintre austeritate şi bolile infecţioase a fost subliniată, în cadrul unei
conferinţe de presă din cadrul Forumului Gastein, de dr. Marc Sprenger,
directorul Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC). În
condiţiile crizei economice, numărul şomerilor şi al persoanelor fără adăpost
este în creştere; se creează astfel un aşa-numit grup vulnerabil, expus la boli
infecţioase precum tuberculoza (TB), hepatita şi HIV. Pe de altă parte,
bugetele sănătăţii descresc. Aşa se face, de pildă, că, în Europa, unde, în general,
incidenţa TB este în scădere datorită bunelor programelor de control, boala
sporeşte în unele mari oraşe din ţări bogate precum Marea Britanie sau Olanda.
Neasigurarea finanţării pentru programe de schimb de seringi duce la o creştere
bruscă a cazurilor cu HIV, după cum s-a constatat în unele ţări europene. Unele
state nu au resursele pentru asigurarea tratamentului antiretroviral la pacienţii
HIV pozitiv, astfel că mamele transmit virusul nou-născuţilor, ceea ce ar putea
da naştere unei noi generaţii de copii seropozitivi. Cu asemenea riscuri,
investiţia în sănătatea publică nu este un lux, ci o necesitate.
Vaccinarea
şi noile instrumente de comunicare
Sesiunea
dedicată relaţiei dintre vaccinare şi social
media şi-a propus să exploreze potenţialul acestor instrumente de
comunicare în sporirea înţelegerii importanţei pe care o are vaccinarea
copiilor, să discute despre felul în care profesioniştii din domeniul sanitar
pot pleda în favoarea vaccinării prin intermediul social media şi să cerceteze obstacolele şi posibilele soluţii în
sporirea eforturilor de eradicare a rujeolei şi rubeolei prin aceste metode.
Dezbaterea a fost organizată de ECDC şi moderată de dr. Marc Sprenger, el însuşi
un activ utilizator de Twitter.
John
Ryan, director supleant al Directoratului de Sănătate Publică din cadrul DG
SANCO, a apreciat că izbucnirile de rujeolă şi pandemia din 2009, când ratele
de vaccinare au fost foarte mici în comparaţie cu disponibilitatea vaccinului,
au demonstrat existenţa unei falii îngrijorătoare între autorităţile de sănătate
publică şi populaţie, ceea ce necesită o analiză a erorilor din trecut şi o
adaptare a strategiilor pentru situaţii similare din viitor. Social media ar putea juca, deci, un rol
în îmbunătăţirea comunicării mesajelor de sănătate publică şi în implicarea părinţilor,
a copiilor şi a altor segmente de populaţie în dezbaterile pe marginea vaccinării.
Instituţiile ar putea avea însă unele dificultăţi în folosirea acestor
instrumente: procesul de emitere a unui comunicat de către o autoritate
guvernamentală prin mijloace tradiţionale presupune un şir lung şi cronofag de
aprobări, pe când comunicarea în social
media este imediată şi rapid răspândită. Şi pentru folosirea acestor
instrumente sunt necesare anumite resurse, care ar putea fi greu de obţinut în
actualul context. Deoarece interpretarea şi răspândirea mesajelor prin aceste
medii sunt greu de controlat, este necesar ca informaţiile transmise să fie
solide din punct de vedere ştiinţific. Trebuie, de asemenea, să se ţină cont de
faptul că nu este în natura administraţiilor publice să se implice în discuţii
intense, de genul celor care apar în acest tip de comunicare. Niciun instrument
nu este însă suficient pentru a ajunge la toate segmentele societăţii, astfel căsocial media nu înlocuieşte, ci
completează mijloacele tradiţionale (ziare, televiziune). Social media contribuie la percepţia realităţii (destui vor crede
informaţiile vehiculate aici fără să mai caute în alte medii), astfel că
autorităţile trebuie să fie prezente pe această zonă, pentru a putea exercita o
influenţă. Ca exemple de eşecuri şi reuşite în domeniu, vorbitorul a oferit
contul de Twitter pentru sănătate al
Comisiei, care este urmărit de doar 700 de persoane, dar şi campania „Ex-fumătorii
sunt de neoprit“, a cărei pagină de Facebook
a fost accesată de 2,5 milioane de persoane.
Marjon
Huibers a prezentat experienţa olandeză în privinţa comunicării pentru
relansarea campaniei de vaccinare anti-HPV, serios afectată la început de
zvonurile răspândite pe internet. O primă lecţie învăţată cu această ocazie
este că simpla răspândire a informaţiilor corecte nu este suficientă atunci
când percepţia publicului este diferită (de exemplu: filme despre copii
presupus ucişi de vaccin, care au creat percepţia că acesta nu este sigur).
Doar opt persoane erau responsabile pentru eşecul campaniei de vaccinare, după
cum s-a dovedit în urma eforturilor de identificare a factorilor de influenţă,
lucru util, deoarece, ştiind cine se află în spatele mesajului, poate fi găsit
un răspuns eficient. Este importantă urmărirea în timp real a tuturor mesajelor
din social media cu privire la
campania de vaccinare, care permite adoptarea unei atitudini proactive faţă de
aceste poziţii. Preluarea de către canalele principale de informaţii a mesajelor
– uneori neînsemnate – din social media,
folosită de activiştii antivaccinare,
a fost adoptată şi de campania
provaccinare, care a încurajat fetele vaccinate şi pe mamele acestora să-şi împărtăşească
experienţele pe bloguri şi în reţelele sociale. Publicul-ţintă trebuie înţeles şi
abordat într-un fel adaptat, unul din instrumentele folosite în acest caz fiind
informarea oferită prin site-ul de socializare Habbo Hotel, dedicat adolescenţilor.
Robb
Butler, consilier OMS Europa, a avertizat că 30% din cetăţenii Uniunii Europene
nu au acces la social media,
procentul în regiunea OMS Europa ridicându-se probabil la 50%. În plus, nu toţi
cei care au acces consideră neapărat că este şi cea mai atrăgătoare sau utilă
modalitate de a primi informaţii sau de a intra în dialog. În cele 53 de state
ale regiunii OMS Europa, în ultimii doi ani şi jumătate, s-au înregistrat circa
90.000 de cazuri de rujeolă, 80% din ele fiind concentrate în zece ţări membre
ale UE. Pe lângă acumularea în timp a populaţiei susceptibile, această situaţie
se datorează şi automulţumirii, comodităţii şi lipsei de încredere care îi fac
pe unii oameni să nu se vaccineze şi care pot fi adresate prin social media. Aceasta poate avea acces
nu doar la părinţi, ci şi la cei susceptibili la îmbolnăvire, având în vedere că
30% din cazurile de rujeolă de anul trecut s-au înregistrat la cei peste 18 ani
– adolescenţi şi tineri adulţi foarte activi în social media. Printre iniţiativele OMS Europa în domeniu se numără
o reţea de bloggeri pentru sănătate şi un program de urmărire individuală, pe
baza câtorva date introduse de părinţi, a calendarului vaccinal al copiilor.
John
McConnell, editor la The Lancet –
Infectious Diseases, a prezentat experienţa cu social media a revistei britanice, în postura sa de furnizor de
informaţii medicale de calitate. Contul de Twitter,
deschis în aprilie 2010, este urmărit de peste 40.000 de persoane, care, la
rândul lor, sunt urmărite de 14,7 milioane de oameni. Contul de Facebook are şi el peste 50.000 de like-uri. Activitatea din social media oferă revistei The Lancet acces la un public diferit,
mai tânăr decât cel tradiţional, posibilitatea de a se adresa ţintit unui
anumit public şi nu implică costuri semnificative, deşi nici nu produce bani în
mod direct. Unul din scopuri este creşterea traficului pe pagina de web, de
unde anual sunt descărcate milioane de articole, în timp ce abonamentele la
toate publicaţiile The Lancet tipărite
sunt, adunate, de ordinul zecilor de mii. O confirmare a importanţei uriaşe a
segmentului online şi o validare a subiectului dezbătut în cursul sesiunii.
România,
în atenţia ECDC
Luat de valul puteriisocial media, am postat şi eu pe
contul de Facebook al „Vieţii
medicale“ câteva cuvinte despre sesiunea aflată încă în desfăşurare, anunţând,
totodată, că dr. Marc Sprenger,
directorul ECDC, urma să-mi acorde ceva mai târziu un interviu în exclusivitate
pentru România. Iar comentariul prompt al unei prietene din Stockholm mi-a
sugerat întrebarea de deschidere.
– Domnule director, tocmai am aflat că destul
de mulţi români lucrează la ECDC.
– Da,
absolut, mă bucur că aţi menţionat acest lucru. Într-o instituţie europeană cum
suntem noi, competiţia la angajare este întotdeauna foarte dură şi nu există
vreun algoritm sau vreo preferinţă legată de ţara de provenienţă a candidaţilor.
Dar, trebuie să spun că sunt foarte impresionat de românii de la ECDC. România
este foarte bine reprezentată aici, 21 de români lucrează la Stockholm, în
diferitele unităţi ale organizaţiei, unii cu pregătire medicală, alţii din
IT&C.
– În relaţia cu România, care sunt instituţiile
cu care colaboraţi?
– Lucrăm
în mod curent cu Institutul Naţional de Sănătate Publică, care este organul
competent coordonator al ECDC în România, dar şi cu alte instituţii din
domeniul bolilor infecţioase, cum ar fi Institutul „Cantacuzino“, Institutul Naţional
de Boli Infecţioase „Matei Balş“, Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“ etc.
– Unul din subiectele discutate şi la acest
forum au fost campaniile antivaccinare. Care sunt cauzele lor, ce impact au
avut şi cum trebuie reacţionat în privinţa lor?
– Să
încep cu o precizare: România a avut de suferit din cauza rujeolei, care, după
cum ştiţi, s-a concentrat mai ales în rândul populaţiei rome. Aceeaşi problemă
există şi în Bulgaria. Am încercat să înţelegem cărui fapt se datorează acest
lucru şi care sunt soluţiile. Aşadar, recent, am avut o întâlnire la care am
invitat reprezentanţi ai romilor şi ai altor grupuri defavorizate şi unde, din
toate statele membre, am primit exemple de bune practici, care ne pot ajuta să
îmbunătăţim rata de vaccinare. Am constatat, de pildă, că există o experienţă
foarte bună cu mediatorii sanitari, în Bulgaria aceştia au un rol foarte
pozitiv, ei provin din rândul populaţiei rome şi unii din ei sunt chiar medici,
pentru mine a fost o noutate. Romii sunt un grup foarte divers, dar ei nu sunt
în general împotriva vaccinării, problema este mai degrabă de procurare a vaccinului,
de accesare a serviciilor. Este foarte important să distingem această situaţie
de cea a persoanelor care sunt împotriva vaccinării. Mulţi europeni pur şi
simplu nu-s conştienţi de riscurile şi complicaţiile serioase ale rujeolei şi
ale altor boli care pot fi prevenite prin vaccinare. Vaccinurile au fost
folosite în trecut şi au fost un mare succes, toţi au fost foarte fericiţi cu
acestea, iar apoi bolile au devenit foarte puţin vizibile, aşa că lumea a
început să se întrebe de ce trebuie să se vaccineze, acesta-i paradoxul. Avem,
în prezent, o generaţie de părinţi dar şi de profesionişti din domeniul sănătăţii
publice care nu sunt familiarizaţi cu boala, care subestimează gravitatea
rujeolei şi deci acordă o mai mică importanţă vaccinării de rutină a copiilor.
Oamenii sunt mai îngrijoraţi de presupusele efecte adverse ale vaccinurilor şi
de numărul acestora decât de bolile propriu-zise. În plus, părinţii vor să ia
decizii informate asupra sănătăţii copiilor lor, aşa că apelează pentru informaţii
medicale la internet, care, din păcate, este plin de site-uri ale grupurilor
antivaccinare, unde se prezintă informaţii înşelătoare şi de regulă greşite. Aşa
că trebuie să le arătăm oamenilor că este important să se vaccineze şi că, dacă
nu, faci rujeolă. De ce este asta o problemă? Pentru că, din cei 30.000 de
oameni care au făcut rujeolă anul trecut, mai mult de 20% au fost spitalizaţi,
iar 20% din aceştia au făcut encefalită.
– În acest context, mai este eradicarea
rujeolei posibilă până în 2015?
–
Într-adevăr, rujeola a reapărut în UE, şi există riscul de a rata obiectivul de
eradicare până în 2015, în condiţiile în care obiectivul iniţial a fost anul
2010. Eliminarea rujeolei în UE este posibilă doar dacă fiecare stat membru
atinge o rată de vaccinare de cel puţin 95%, cu două doze în toate grupele de
populaţie. Vaccinul antiruejolic este sigur, eficient şi accesibil, aşa că
eliminarea bolii în Europa, până în 2015, este posibilă. Este însă nevoie de
voinţă şi acţiune politică. Exemplul altor boli care pot fi prevenite prin
vaccinare a arătat că eradicarea poate fi obţinută într-un timp relativ scurt,
iar pentru rujeolă este nevoie de o strategie concentrată şi susţinută din
partea statelor membre. Abordarea lentă şi studioasă nu este ideală, cum
demonstrează succesul eradicării poliomielitei în India, unde eforturile de a
completa lacunele în imunitatea populaţiei au funcţionat cel mai bine într-o
perioadă scurtă de timp.
– Ce probleme monitorizează în prezent ECDC în
România?
– ECDC
monitorizează îndeaproape toate ameninţările în domeniu din ţară, în special
rujeola. Conform monitorizării din august privind rujeola şi rubeola, rata de
notificare a României din ultimul an a fost cea mai ridicată din UE, iar creşterea
numărului de cazuri în iunie faţă de luna mai indică faptul că izbucnirea
actuală va continua pe parcursul sezonului care tradiţional se caracterizează
printr-o rată de transmitere scăzută.
– Tuberculoza?
– Şi
tuberculoza este o problemă importantă. În ciuda progreselor recente, România
are cea mai mare incidenţă a TB, aşa că trebuie să acordaţi atenţie acestui
subiect şi, din câte ştiu, asta şi faceţi. Există un nou plan de acţiune pentru
tuberculoza multidrog rezistentă, aţi fost vizitaţi recent şi de comisar... Pe
lângă tratament, este foarte important, la apariţia unui nou caz, să se
realizeze ancheta epidemiologică şi testele de laborator necesare pentru a
trata cu medicamentele adecvate fiecare formă descoperită.
– Date recente au arătat o creştere a
cazurilor de HIV în rândul utilizatorilor de droguri intravenoase din ţara
noastră. Ce trebuie făcut pentru oprirea acestei tendinţe şi cum asistă ECDC
autorităţile române în această problemă?
– Ca
urmare a creşterii numărului de cazuri raportate cu HIV la utilizatorii de
droguri injectabile în Grecia şi România, ECDC a realizat, împreună cu Centrul
european de monitorizare a drogurilor şi dependenţei de droguri (EMCDDA), o
evaluare rapidă a riscurilor. Prin astfel de evaluări, oferim autorităţilor naţionale
informaţiile necesare pentru a decide asupra măsurilor corespunzătoare.
Potrivit acestei evaluări, creşterea 
transmiterii HIV în cele două ţări este
reală şi există o asociere temporală – una cauzală fiind greu de dovedit –
între aceste creşteri şi nivelurile scăzute sau în scădere ale măsurilor
preventive. Este deci foarte important să acordaţi atenţie programelor de schimb
de ace sau seringi şi tratamentului de substituţie. Altfel, veţi avea noi
cazuri de HIV, al căror tratament este costisitor, însă netratarea duce la
SIDA, care este şi mai costisitoare...
– ECDC a actualizat recent recomandările
privind vaccinarea anti-HPV şi a arătat cu această ocazie că rata de vaccinare
este mai mică decât se aştepta. Care este rata de vaccinare în România şi ce ar
trebui făcut pentru creşterea acestor rate?
–
Din cele 29 de state din UE/SEE, 19 ţări, inclusiv România, au implementat
programe de vaccinare anti HPV de rutină, iar zece au introdus programe de
recuperare pentru vârstele necuprinse în ţinta de vaccinare. Vârsta-ţintă,
finanţarea şi distribuirea vaccinurilor au diferit foarte mult de la o ţară la
alta. Şi ratele de acoperire variază foarte mult, dar sunt mai mici faţă de aşteptări,
între 24% şi 84%; unele ţări – printre care şi România – nu ne-au furnizat
aceste date. Trebuie subliniat faptul că vaccinurile folosite au un bun profil
de siguranţă, sunt bine tolerate şi sunt foarte eficiente în prevenirea infecţiei
persistente, a cancerului de col şi a leziunilor precanceroase asociate cu
serotipurile vaccinurilor. Autorităţile de sănătate publică ar trebui să fie,
dacă nu sunt deja, mai flexibile în privinţa schemei vaccinării, fiindcă unele
studii arată că se poate obţine imunitate şi după una-două doze sau după un alt
program, nu doar cel cu trei doze în şase luni. Alt factor care poate îmbunătăţi
rata de vaccinare este aprobarea părinţilor, trebuie să li se ofere răspuns la
grijile legate de siguranţa şi efectele adverse ale vaccinului. La fel de
important este să avem în vedere şi modul în care părinţii percep vaccinarea
anti-HPV, mai exact în ce fel consideră ei că vaccinarea se corelează cu
administrarea de contraceptive orale şi cu comportamentul sexual al fetelor.
– În România, Institutul „Cantacuzino“, producătorul
naţional de vaccinuri şi seruri, şi-a încetat producţia din cauza dificultăţilor
financiare şi tehnologice. Este nevoie ca statele să aibă producători proprii
de vaccinuri sau ar trebui să le cumpere de la companiile farmaceutice?
– Cu
privire la vaccinuri, pot să vă spun părerea mea. Poziţia mea precedentă a fost
de director general al Institutului Olandez de Sănătate Publică şi Mediu, unde
funcţiona şi o unitate de producere de vaccinuri. Guvernul olandez a decis la
un moment dat ca aceasta să fie împărţită şi să înceteze producţia de vaccin,
unul din motive fiind că nu-i uşor pentru o organizaţie guvernamentală să aibă şi
să menţină un nivel tehnic şi calitativ ridicat. Aşa că, dacă mă întrebaţi dacă
este necesar să ai o asemenea o astfel de organizaţie, răspunsul meu este nu.
Trebuie definite tipurile de vaccin necesare într-o ţară, iar apoi trebuie văzut
de unde pot fi achiziţionate cât mai ieftin posibil, nu trebuie neapărat să ai
un producător naţional.
– Ce
previziuni aveţi pentru sezonul de gripă? Există motive de îngrijorare?
– Gripa,
chiar şi cea sezonieră, este foarte imprevizibilă. De aceea, în privinţa
sezonului de gripă, ECDC nu face niciodată vreo previziune – în afară de faptul
că va veni. Ultimul sezon a fost neobişnuit de blând, dar, chiar şi aşa, s-a
înregistrat un număr semnificativ de morţi premature, ce puteau fi prevenite,
în special la vârstnici. Suntem deci preocupaţi, la modul foarte serios, dar nu
mai mult decât în alte sezoane. 
