care a determinat considerarea primelor trei spectacole ca… premiere.
Dacă, în prima seară, în rolul Figaro a evoluat baritonul Iordache Basalic, invitat de la Opera bucureşteană, iar în Don
Basilio – basul braşovean Dan Popescu,
în cea de a doua i-am urmărit pe „soliştii casei“, excepţie făcând basul Peter Hercz (clujean sosit de la
Budapesta), care a susţinut şi de această dată personajul Don Bartolo. Iar dacă,
iniţial, Rosina a fost interpretată de o excelentă mezzosoprană – Florentina Onică –, ulterior, rolul a
fost oferit în versiunea pentru soprană, Cristina
Simionescu reluând astfel un succes constant din urmă cu ani, mizând şi pe
prezenţa sa scenică agreabilă. Baritonul Ştefan
Gabriel Gheorghiţă a devenit Figaro, cu un glas penetrant (care, dacă ar câştiga
în planul frazării şi al stilului, ar reuşi să se apropie de maniera cerută de
scriitura rossiniană) şi un joc de scenă care nu ştiu cât a respectat dorinţele
regizorului, dar a rezultat o îngroşare şi o pedalare pe umorul derizoriu, mai
apropiat de bufonerie. O surpriză plăcută a fost, în plan vocal, basul Daniel Mateianu, rezolvând corect (dar
„cuminte“) creionarea venalului profesor de muzică. Obişnuită cu roluri de
anvergură, mezzosoprana Maria
Macsim-Nicoară a fost o Berta atipică, simpatică şi cu glas frumos, la
polul opus situându-se, din păcate, tenorul Ricardo Nori, departe de pretenţiile dificilului şi fermecătorului
Conte Almaviva, lipsindu-i şi vocea şi charisma, ce nu pot fi compensate prin
siguranţa de sine, pentru simplul fapt că acestea sunt date native, care nu se
pot „confecţiona“. În Fiorello şi Comandant l-am revăzut pe Eduard Sveatchevici, apreciind totodată
prestaţia corului (care „invadează“ şi sala, spre amuzamentul spectatorilor),
pregătit acum de Mirel Azamfirei,
iar orchestra a sunat în general omogen şi parcă mai cu vervă şi spirit ca altădată,
sub bagheta experimentatului David
Crescenzi (care acompaniază şi la clavecin recitativele), „deschizând“ şi
fragmentele în general „tăiate“ din partitura prezentată de această dată
integral, atent cunoscător al muzicii italiene, cu un pronunţat simţ al
stilului, al culorilor, al planurilor expresive. Noul Bărbier, în ciuda numeroaselor probleme şi piedici mai curând de
ordin… subiectiv, a văzut lumina rampei aşa cum a preconizat managerul general Beatrice Rancea, spre încântarea celor
care au făcut ca sala Casei de cultură a studenţilor să devină neîncăpătoare. În
fond, succesul de public rămâne cel mai important şi este semn că demersul a
reuşit…Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
