Diabetul
este mai mult decât o boală cronică netransmisibilă cu incidența
în creștere. După toate statisticile și calculele economice, este
o problemă de sănătate publică. Conform datelor anunțate în
2016 de Organizația mondială a sănătății, 422 de milioane de
adulți aveau diabet în 2014, de patru ori mai mulți decât în
1980. În același interval de timp, prevalența bolii aproape s-a
dublat, de la 4,7 la 8,5%. Costurile directe ale diabetului – cu
prevenția și tratamentul bolii și complicațiilor – depășesc
într-un an 827 de miliarde de dolari în întreaga lume, adică
aproape de două ori cât produsul intern brut al României.
Estimările Federației internaționale a diabetului arată că
aceste cheltuieli s-au triplat în doar zece ani, în perioada
2003–2013, prin efectul combinat al creșterii numărului de
bolnavi și a fondurilor alocate pentru fiecare pacient.
România
nu are cea mai fericită situație, în contextul global și regional
al diabetului. Statisticile OMS arată o prevalență a bolii de
8,4%, cât media globală, dar bine peste media de 7,3% a regiunii
europene. Mai îngrijorător este faptul că factorii de risc pentru
diabet sunt prezenți la cei mai mulți români: 60,8% sunt
supraponderali, aproape un sfert obezi (23,4%) și 26,5% inactivi
fizic. În contextul sporului populațional negativ și al creșterii
speranței de viață, este ușor de anticipat că îngrijirile
bolilor cronice vor căpăta o pondere tot mai mare din îngrijirile
de sănătate din România. Suntem foarte departe de a fi pregătiți
organizațional, economic și chiar profesional să facem față
schimbărilor ce vor veni în doar unul-două decenii. Sistemul de
sănătate din România acționează reactiv, niciodată proactiv, și
cu o latență adesea exasperantă. Investițiile în prevenție și
în educația populației pentru sănătate sunt întotdeauna
amânate, lipsește până și un program coerent în acest sens,
pentru a nu mai vorbi de voința politică. Și sunt factori de risc
comuni pentru cele mai importante boli netransmisibile cu care ne
confruntăm – bolile cardiovasculare, tulburările metabolice,
bolile neurodegenerative.
Trebuie
deci să fim conștienți că, fără a începe astăzi să investim
energic în prevenție, vom ajunge peste două decenii să cheltuim
totul pe tratamentul inevitabilelor complicații. Altfel, desigur,
evitabile prin măsuri de educație și de prevenție secundară. În
diabet, cele mai redutabile complicații cronice sunt
cardiovasculare, oftalmologice, renale și neurologice. Practic,
tulburarea metabolică neglijată sau netratată corespunzător
progresează către complicații adesea invalidante, care reduc
dramatic nu doar calitatea vieții pacienților, ci direct durata ei,
crescând în același timp costurile îngrijirilor în ultimii ani
de viață.
În
vreme ce unele complicații sunt mai vizibile decât altele și fac
ca pacientul să se adreseze mai repede medicului, beneficiind astfel
de tratament și de prevenția altor complicații într-o fază mai
precoce a bolii, sunt și complicații cu evoluție insidioasă,
neglijate de pacient și de consulturile medicale obișnuite. Când
devin cu adevărat manifeste, simptomele nu mai pot beneficia de
vreun tratament etiopatogenic, ci doar de unul simptomatic, nu
întotdeauna satisfăcător. Neuropatia diabetică urmează acest
model. Numită și „complicația ascunsă” a diabetului,
neuropatia nu este căutată sistematic și periodic la toți
pacienții diagnosticați cu diabet, cu toate că este foarte
frecventă, tot mai prevalentă, proporțional cu numărul anilor de
boală. Una dintre complicațiile evitabile ale neuropatiei diabetice
este reprezentată de leziunile membrelor inferioare. În România,
acestea sunt relativ frecvente și conduc foarte des la amputații.
Dacă s-ar organiza un campionat mondial al amputațiilor la
diabetici, România ar obține, probabil, un nedorit loc pe podium.
Pentru a corecta lucrurile, este însă nevoie de mai mult decât o
simplă dorință. Este necesar un efort conjugat, multidisciplinar,
care să asigure cea mai bună îngrijire pacienților cu diabet, una
activ preventivă și nu doar de depistare a celor mai severe
complicații. Și care să educe populația la risc și pacienții
proaspăt diagnosticați în privința metodelor de prevenire a
complicațiilor, de stabilizare a tulburării metabolice și chiar de
reversibilitate a diabetului.
Care
sunt profesioniștii din sistemul de sănătate care tratează
pacienți cu diabet cunoscut sau încă nediagnosticat? În fapt,
niciun clinician nu este „ferit”. Diabetologii sunt medicii
curanți, cei care prescriu tratamentul cronic al diabetului, dar
orice clinician poate întâlni un pacient cu diabet, prezent fie
pentru o complicație a unui diabet neștiut, fie pentru o afecțiune
intercurentă.
Iată
care sunt rațiunile pentru care am decis ca neuropatia diabetică să
fie subiectul acestui demers editorial. Un demers larg
multidisciplinar, în care alături de diabetologi și de neurologi,
ni s-au alăturat și interniști, cardiologi, farmacologi,
algeziologi, chirurgi, psihiatri, urologi, medici de familie,
gastroenterologi, nefrologi, podiatri, medici de reabilitare
medicală, anesteziști, dermatologi, oftalmologi și chiar medici
dentiști, alături de specialiști în politici de sănătate
publică. Pe lângă o serie de personalități din străinătate,
care au răspuns cu multă amabilitate invitației de a contribui la
acest volum, sunt foarte bine reprezentate și cele mai importante
societăți științifice naționale, prin liderii lor de opinie:
Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice,
Societatea de Neurologie din România, Federația Română de Diabet,
Nutriție și Boli Metabolice, Societatea Română de Medicină
Internă, Societatea Română de Chirurgie, Societatea Națională de
Medicina Familiei, Societatea Română de Gastroenterologie și
Hepatologie, Societatea Română de Reabilitare Medicală, Societatea
Română de Hipertensiune, Societatea pentru Studiul Neuroprotecției
și Neuroplasticității, Societatea de Neurofiziologie
Electrodiagnostică din România, Asociația Română de Educație în
Diabet, Asociația de Algeziologie din România, Asociația pentru
Medicina Sexualității din România. Acestora li se adaugă,
desigur, Societatea de Neuropatie Diabetică și Asociația de
Podiatrie, două tinere organizații multidisciplinare, care vizează
cercetarea și pregătirea profesională în domeniul neuropatiei
diabetice, respectiv al piciorului diabetic.
Vă
propunem deci un larg demers interdisciplinar, menit să aducă „la
vedere” complicația „ascunsă”, fără influențe comerciale
asupra conținutului editorial. Pentru că acum, mai mult decât
oricând, este nevoie de claritate și de calitate.