Recent,
Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză (IOF) şi Federaţia Europeană a
Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice (EFPIA) au dat publicităţii
concluziile primului studiu referitor la epidemiologia, impactul şi
tratamentul osteoporozei în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.
Astfel, se estimează că, în 2010, 22 de milioane de femei şi 5,5 milioane de bărbaţi
din UE au suferit de osteoporoză, iar schimbările demografice vor face ca numărul
total să ajungă la 33,9 milioane de bolnavi în 2025. Numărul de noi fracturi a
fost estimat în 2010 la 3,5 milioane (în 2025, va ajunge la 4,5 milioane):
610.000 fracturi de şold, 520.000 vertebrale, 560.000 de antebraţ şi 1,8
milioane de alte tipuri (coaste, humerus, tibie, fibulă, claviculă, scapulă,
stern şi femurale). Se apreciază că 43.000 de decese au fost cauzate de
fracturi în urmă cu trei ani, cele mai multe de fracturile de şold.
Costurile
osteoporozei au fost de 37 de miliarde de euro, din care 66% au fost
reprezentate de tratamentul fracturilor, 29% de îngrijirea pe termen lung a
acestora, iar 5% – de prevenţia farmacologică. Incluzând numărul anilor de viaţă
ajustaţi în funcţie de calitate (1,2 milioane în 2010 şi 1,4 milioane în 2025),
costurile totale vor creşte de la 99 la 121 de miliarde de euro în 2025. Folosirea
medicamentelor pentru tratarea osteoporozei a crescut considerabil,
alendronatul fiind substanţa prescrisă cel mai des (un sfert din valoarea vânzărilor
şi jumătate din totalul dozelor zilnice definite folosite în tratamentul
bolii). Nivelul folosirii tratamentului variază între regiuni, sudul Europei
utilizând în general în mai mare măsură medicamente pentru osteoporoză. Din
totalul celor care ar trebui să primească tratament în baza riscului de fractură,
se tratează doar 59% din bărbaţi şi 57% din femei.
Alte
intervenţii farmacologice – bifosfonaţii, ranelatul de stronţiu, raloxifenul,
denosumabul şi parathormonul – sunt larg accesibile, dar nu şi la fel de
folosite, din cauza politicilor de rambursare. Complianţa la tratamentul
osteoporozei este slabă: circa 50% din pacienţi nu-l urmează sau îl întrerup.
Disponibilitatea şi costurile osteodensitometriei DEXA variază la nivelul UE,
iar majoritatea statelor nu dispun de suficiente resurse pentru a implementa
ghiduri clinice. Densitatea minerală osoasă reprezintă baza managementului
osteoporozei, fiind folosită în diagnostic, predicţia riscului, selectarea
pacienţilor şi monitorizarea tratamentului. Modelele FRAX, care estimează
probabilitatea unei fracturi, sunt disponibile în 16 ţări membre, Austria,
Belgia, Danemarca, Finlanda, Marea Britanie şi Ungaria folosindu-le cel mai
des. Folosirea FRAX este însă sub nivelul optim în majoritatea ţărilor UE
pentru care există modele.
Ghidurile
naţionale de tratament sugerează selectarea cazurilor pentru identificarea
pacienţilor, însă variază în privinţa factorilor recunoscuţi, evaluării
riscului de fractură şi modului de folosire a valorilor densităţii minerale
osoase. În ciuda existenţei ghidurilor, recomandările naţionale nu sunt
întotdeauna implementate.